Toamnă americană. Obișnuim să-i spunem whisky, însă el și-a câștigat demult dreptul de a avea propriul nume. Gustul său ușor dulceag și foarte aromat îl recomandă pentru o mulțime de cocktailuri gustoase care rimează cu vremea de-afară.
Legenda spune că Sf Patrick a adus în Europa știința distilării, deprinsă de la mauri. Se pare ca el i-a învățat pe celți sa facă “apa vieții” – uisce beatha, devenită mai târziu whisky. De altfel primele distilerii atestate erau în mănăstiri, iar băutura obținută era folosită în scopuri medicale. Există două moduri de obținere a whisky-ului prin distilare: metoda tradițională, care folosește alambicul simplu și numai malțul de orz și metoda Coffey, inventata de scoțianul cu același nume, care folosește alambicuri cu coloane de distilare și cereale nemaltificate (grâu, porum sau secară) în combinație cu malț verde de orz.
Fie că le numim rye, bourbon sau scotch, toate aceste licori sunt tot whisky, adică o băutură distilată din cereale. Cu toate acestea modul în care multă lume obișnuiește să le amestece sub o denumire destul de largă, fără să le distingă în nici un fel, este cel puțin incorect. În privința bourbonului de pildă, un studiu recent făcut în Europa de est a relevat faptul că mulți dintre respondenți nici măcar nu aveau cunoștință de această băutură, iar dintre cei care auziseră de ea o bună parte nu știau că este vorba despre un whisky.
Bourbonul este cel mai cunoscut whisky american, făcut în Kentucky, o regiune care între timp a căpătat numele de Bourbon county. Primii producători au fost bineînțeles scoțienii și irlandezii aciuați prin această zonă pe la 1700. Din 1964, Congresul Statelor Unite a stabilit printr-o lege regulile pe care trebuie să le respecte producătorii acestui whisky sau mai degrabă “whiskey” cum spun americanii: bourbonul trebuie să fie făcut dintr-un amestec de apă și cereale
