- Editorial - nr. 219 / 9 Noiembrie, 2012 Revin la o idee mai veche, la care ma refeream intr-un editorial din decembrie 2001, reluata mereu de atunci incoace, de o actualitate relevanta, mai ales in timpul pe care-l traim din 1990 pana azi: nevoia unitatii si renasterii nationale! Plecam atunci de la o pe deplin indreptatita afirmatie a generalului (r) dr. Mircea Chelaru, fost sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane, presedinte al PUNR (Partidul Unitatii Natiunii Romane), cel care, in haina militara fiind, a avut curajul sa participe la dezvelirea bustului marelui barbat al neamului romanesc, maresalul Ion Antonescu, si sa-si expuna opiniile, fara ocolisuri, in pofida riscurilor, aratand, atunci, pericolele in care Romania se afla si urmeaza sa se afle, fapt ce a determinat demisia domniei sale din armata. "Cei care nu am facut avere din politica – spunea generalul –, precum multi imbuibati actuali, ci am dorit sa fim folositori tarii, romanilor, avem tot dreptul sa ne afirmam ferm convingerile, acum, pana nu-i prea tarziu!”. Piciorul trebuie pus in prag. Romanii sunt chemati s-o faca. Totul, in functie de aceste realitati din ce in ce mai apasatoare intr-o globalizare amenintatoare intr-o Europa pe care unii tot mai mult o doresc a regiunilor, nu a natiunilor, cum o proiecta in viitor generalul Charles de Gaulle, fost presedinte al Frantei. Realitati tot mai greu de suportat, mereu prinse in caruselul vestilor proaste, in care totul devine bataie de joc, cand jignirile si insultele se tin lant! Cand luptatorii pentru necesara demnitate si verticalitate sunt pusi la zid, cand tinerii, dezamagiti, urmeaza calea Occidentului – si de multe ori a pierzaniei! –, cand fiii de tarani, aurul cenusiu ai satelor, nu mai cunosc acea "egalitate a sanselor” si raman "la coada vacii”, cand pensionarul, truditor o viata de om, abia o mai duce de azi pe maine, cand, de la o z