Orice s-ar spune, campaniile electorale mioritice au farmecul lor, mai ales în localităţile mici, botezate "oraşe" şi la sate, adică la viitoarele tot "oraşe". Peisajul urban/ rural anost se învioreză brusc de la zâmbetul de pe chipul unor necunoscuţi ale căror poze sunt lipite pe toate gardurile. Desigur, locuitorii acelor localităţi nu le-au văzut în viaţa lor, în carne şi oase, pe personajele din afişe, în schimb nici n-o să le vadă vreodată. Dar ce contează acest mic detaliu când, dacă stai cuminte la poartă sau aştepţi cu răbdare la birt, ai toate şansele să primeşti, ca din partea omului din poză, fie un pix, fie o bască, fie o pereche de galoşi sau o pungă, sau un maieu sau o altceva inscripţionat cu o siglă şi cu nişte iniţiale despre care nimeni din partea locului nu ştie ce înseamnă.

"Ăştia ne-a dat, uite, şi când ne-a dat ne-a mai şi promis că dacă se alege ei o să şteargă toate datoriile din caietul de la cârciumă şi-o să ne-o dea nouă, celor mulţi, cu tot ce s-o găsi în ea, că noi am dus greul şi aicea ne-am lăsat alocaţiile lu' ăia micii. Şi şomaju' tot acolo l-am lăsat, noroc că nu-l mai luăm, că tot acolo îl dădeam, la nesătulul de privatizat, de cârciumar, de hoţ.

Când a venit de ne-a dat pixu' (din ăla fain, cu arc), ne-a mai zis şi că o să ne dea la fiecare, a doua zi după votare, câte o bancnotă de 137 de lei din care o să facă ei imediat ce se alege. Iar la fiecare copil o să dea şi la ei câte o bancnotă de 72 de lei, să aibă de rechizite, chiar dacă ei nu mai are nevoie de rechizite că taman ce le-a dat pixu'. Şi ne-a mai zis că la familiile care are bătrâni (pe pământ, nu în gând) o să le dea şi câte două kile de arpacaş de boşorog şi două scânduri gata scrise cu numele la fiecare bătrân de le poţi folosi ca rafturi până ce le-o veni vremea să le pui cruciş.

Şi ne-a mai zis că şi stadion ne face, cu dozatoare de bere nocturn