În continuarea articolului de săptămâna trecută, vă vom vorbi, în câteva rânduri, despre şcolile vechi din Craiova, ţinute de dascăli pe lângă biserici.
În Arhivele Olteniei din 1924, pe câteva pagini semnate la final de Theodor Ionescu, profesor la Liceul Naţional din Iaşi, ni se spune despre mai multe şcoli ţinute pe lângă biserici.
Lista începe cu şcoala de cântăreţi de la Madona Dudu, care era ţinută de „Tudorache Castrino, cântăreţ la strana dreaptă dela acea biserică. Acesta avea între alţii şi 5 elevi, pentru învăţarea cărora plătea pitropia bisericii Madona câte un galben pe lună. De asemenea, avea ca elevi cântăreţi dela bisericile din Craiova, ei fiind obligaţi să urmeze la această şcoală. Şcolarii stăteau trei ani în şcoală. Se învăţau cântări bisericeşti în limba română. Şcoala care era în curtea bisericii Madona-Dudu a durat dela 1834-1844. La acea şcoală a învăţat şi Valerian, cum şi dascălul Alecu Hristescu Râmniceanu, apoi Ioniţă Popescu, cântăreţ la biserica Sf. Ioan Hera şi Costea Ionescu, fost cântăreţ la biserica Obedeanu“. Dascălul Castrino a cântat întâi greceşte, apoi româneşte, după îndemnul bunului român Iordache Otetelişanu.
Ieşeau învăţaţi după patru luni
Altă şcoală, care a existat timp de doi ani, între 1852 şi 1854, până a început războiul din Crimeea, este cea de lângă Biserica Sf. Gheorghe Nou. „Dascăl la acea şcoală a fost Alexandru Hristescu Râmniceanu, cântăreţ în strana dreaptă la sus zisa biserică. A avut 40 de şcolari, între cari pomenim pe Iacob Strâmbeanu, mare proprietar, St. Grecianu, funcţionar la primăria Craiovei, şi Petre Georgescu, institutor pensionar“. Elevii plăteau trei sfanţi pe lună şi veneau la şcoală cât timp puteau plăti; stăteau în şcoală cam trei-patru luni şi, în ciuda timpului scurt, când terminau studiile, ştiau să scrie şi să citească bine. Notarea se făcea astfel: em
