Steaua şi-a cam terminat treaba: prin victoria de la Molde, cu 10 puncte în clasament şi cu 5 mai mult decât următoarea clasată este cu certitudine calificată în „primăvara europeană”, cum zice hipertocita sintagmă din bagajul lingvistic al comentatorului român de sport. Cu atât mai ciudată pare abordarea din „Gazeta Sporturilor” de ieri, în care nu ştiu care matematician de serviciu încearcă să demonstreze că Steaua ar mai avea nevoie de încă un punct din următoarele două meciuri (cu Stuttgart acasă şi cu Copenhagen în deplasare) pentru a se califica. Zău dacă acest calcul e mai breaz decât celelalte, de pe vreme Naţionalei lui Piţurcă ori Răzvan, în care luam bătaie după bătaie, iar nesimţiţii se cramponau şi grohăiau că „matematic mai sunt şanse”. Piţurcă parcă dăduse şi procentual şansele: 0,071 la sută! Cam aşa-i şi cu Steaua acum: are „şanse” să nu se califice de 0,001 la sută. Asta arată cât de speriaţi suntem, numai că un pic invers faţă de cum eram obişnuiţi. Acum ne sperie ideea calificării, nu a ratării ei. Discutând despre jocul în sine, ce poţi spune? Că Steaua a jucat realmente pragmatic, că şi fără iureşul obişnuit a ajuns (ba încă şi în deplasare) să o conducă pe Molde tot cu 2-0, ca la Bucureşti, iar ca bonus de performanţă se adaugă şi faptul că norvegienii au jucat în formula completă, inclusiv cu absenţii de la Bucureşti, menajaţii. Cărora în mod evident li s-a terminat fotbalul „la intern”, în derby-ul pentru titlu, fiindcă în Europa League, cu ei cu tot, mie mi s-a părut că Molde a jucat mai prost decât la Bucureşti. Steaua, aşadar, nu doar că se califică, dar o face de pe locul 1, ba şi detaşat, întrucât o s-o bată fără emoţii şi pe Stuttgart, la Bucureşti. A doua calificată urmând a fi chiar Stuttgart care va avea nevoie doar de victorie contra lui Molde, în ultima etapă, când Steaua merge la Copenhaga pentru a încheia acest parcurs cu o