Mă rog, cel puțin pe jumătate, am cu cine vota pe 9 decembrie. Mai exact pentru Senat. Întâmplarea, destinul, spuneți-i cum doriți, face ca pentru Colegiul 1 Senat Cluj să candideze Eckstein Kovacs Peter. Pentru cei care mă cunosc, bănuiesc că nu e vreo surpriză opțiunea mea. Poziția lui fermă în cazul Roșia Montană și principialitatea dovedită public, când a renunțat voluntar la funcții importante – cea de șef al Comisiei Juridice a Senatului, când propria formațiune politică nu a vrut să susțină Legea ANI, respectiv cea de consilier prezidențial (din motive de Roșia Montană) sunt motive (cel puțin pentru mine) mai mult decât suficiente pentru a ști cu cine votez. La care se adaugă multe alte viziuni comune legate de mersul lucrurilor în țara asta, dar și în lume, pe care nu le mai detaliez, pentru că am făcut-o cu doar câteva luni în urmă, când Eckstein Kovacs a candidat pentru Primăria Clujului.
Trebuie să recunosc: sunt norocos – jumătate din problemă e rezolvată. Și e vorba de un vot pozitiv, nu de ”răul cel mai mic”. Ceea ce, ținând cont de ce am văzut pe listele de candidați din întreaga țară, nu e, totuși, puțin lucru. ”Distracția” începe însă la Camera Deputaților. Pentru votul meu s-au înscris în competiție: Adrian Papahagi (ARD), Adrian Oros (USL), Liviu Alexa (independent), Dan Nicoară (PRM), Ilyes Szilard Zoltan (PPMT), Alexandru Țermure (PPDD), Olah Emese (UDMR).
Variantele PRM, PPMT, PPDD cad din start, din motive de extremism ideologic (naționalist sau populist) ale formațiunilor pe care le reprezintă. Adrian Papahagi m-a pierdut când cu povestea cu ”președinta romă, lesbiană și atee”. Dacă diplomele obținute la Sorbona (nota bene, în lingvistică) nu-l ajută să înțeleagă că asocierea unor minorități sau categorii sociale cu comportamente infracționale reprezintă discriminare în cel mai definitoriu sens al termenului, atunci le-a obținut
