In ultima vreme constatam ca o parte a formatorilor de opinie folosesc, cu mare abilitate, cate-o "bomba" de presa pe care se bate moneda atat timp cat audienta este dispusa sa acorde atentie si sa guste subiectul respectiv. O tema la moda se pare ca a devenit cea a plagiatului, cu conditia ca cei vizati sa fie persoane cu pozitii cat mai inalte in stat.
Se profita de lipsa de expertiza intr-un anumit domeniu, logica de altfel, a unui public care cu siguranta ca nu are cum sa fie specialist in toate domeniile despre care i se arata, cu nonsalanta, ca sunt impanzite cu plagiatori.
Ultima gaselnita este cea a asa-zisului plagiat al d-nei ministru Ecaterina Andronescu, care este acuzata ca ar fi semnat o cerere de finantare a unui proiect cu bani europeni, in calitate de rector al Universitatii Politehnice din Bucuresti si ca acel studiu era foarte asemanator cu altele din domeniu.
La prima vedere, nestiind cum functioneaza si cum se scriu astfel de proiecte europene, putem fi tentati sa dam crezare informatiilor si s-o acuzam pe d-na ministru de sustinerea unui proiect plagiat. Exact pe aceasta teorie, a necunoasterii, se si bazeaza acuzatorii, care arunca astfel de stiri si cunosc foarte bine ca noutatile, mai ales cele care au conotatie negativa, sunt mult mai bine primite decat cele cu iz pozitiv si, de asemenea, ca un rau odata facut, chiar daca se bazeaza pe date nereale, isi face efectul chiar si daca adevarul tot iese la lumina, mai devreme sau mai tarziu, iar efectele negative nu dispar imediat, ramanand in mintea oamenilor pentru perioade lungi de timp.
Revenind la proiectele europene, trebuie sa lamurim un aspect si anume acela ca, in marea majoritate a domeniilor in care se lanseaza astfel de programe, cu bani nerambursabili, exista niste elemente standard care trebuie reluate la fiecare studiu in parte si care sub nici o forma nu po
