… stiu ca de unde nu e nici Dumnezeu nu cere, dar ca romani s-ar cuveni sa fim ceva mai pretentiosi. USL si-a facut un obicei din a cioparti imnul national la manifestarile oficiale, doar pentru a evita pronuntarea numelui – nomina odiosa – Traian. Inteleg ca-l poti uri pe Traian Basescu din toti rarunchii. Inteleg ca poate sa nu-ti placa imnul national, c-ai fi preferat un altul. Ceea ce nu pricep in ruptul capului sunt infantilismul si nesimtirea nesimtirii. Sa le luam pe rand:

- infantilismul: liderii USL se comporta precum niste liceeni acneici care-ti pun pasta de dinti pe clanta sau piuneze pe scaun, pentru ca pe urma sa pufneasca in ras, dandu-si coate, convinsi c-au trecut proba de inteligenta, asa ca sa treaca si Bac-ul nici nu mai conteaza. Ar zice QED, daca ar cunoaste expresia, dar n-au de unde, c-au fost prea ocupati toata scoala cu glumite din astea. La liceeni mai merge, ca-s inca acneici. La pretinsi lideri politici, e inacceptabil. Cand scena cu schilodirea imnului national s-a repetat la Sinaia, Crin Antonescu si-a confirmat inca o data reputatia de licean intarziat (sa zic retardat? nu zic, desi as putea): a pufnit in ras si si-a dus mana la gura. “Nu-s eu repsonsabil cu sonorizarea“, a fost explicatia lui, in vreme ce ochii jucausi transmiteau un alt mesaj, de satisfactie orgasmica. Mesajul liderilor USL a fost perfect receptionat de catre linia a doua – aia responsabila cu “sonorizarea” (nici n-avea cum sa nu fie, doar iti scotea ochii), altminteri nu se explica de ce schilodirea imnului national a devenit obsinuinta la toate manifestarile USL. Ca asta nu “rimeaza” catusi de putin cu discursul nationalist, “nu ne vindem tara”, promovat de catre aceeasi lideri, nu deranjeaza pe nimeni. Ca, pangarind imnul national, oricat l-ai uri pe adversarul (?!?) care, din intamplare, poarta numele de Traian, pangaresti o intreaga natiune, nu mai rid