- Social - nr. 220 / 10 Noiembrie, 2012 Sa mai fie oare adevarata aceasta zicere? Ca radeau de noi si grecii care isi vizitau rudele din Romania, ca noi am ramas tot saraci desi stam pe dealuri de aur, iar ei, saracii, cu cerul albastru si insorit cu sute de insule, cu cateva capre si maslini batrani, unde isi tinea inteleptul Platon cursurile, domina turismul mondial (in parte). Mare era teama politrucilor comunisti de la noi ca nu cumva sa se imbogateasca taranul roman, el nu avea voie sa aiba niciun fel de proprietate. Era o prostie, deoarece, daca taranul este bogat, si tara este bogata. Mai avem oare bogatiile care ne situau printre cele mai vrednice din Europa si din lume? Suntem bogati, dar am pierdut multe din bogatii: petrol, gaze, carbune, metale neferoase, uraniu. Am pierdut o buna parte din padurile renumite ale tarii: de la 27-30% ca suprafata, am ajuns undeva la 17-18%. Ce mare valoare ramane lemnul! Mai avem sare pentru toata lumea, si ape minerale si plate de certa purificare, dar si o parte din acestea se pierd prin izvoare necontrolate. Regimul hidrografic este inca bogat, dar multe surse sunt poluate, altfel reteaua hidrografica este de invidiat. Avem Dunarea albastra si Marea cea Mare care ne creeaza o pozitie geostrategica deosebita. Mai avem o salba de lacuri in lunca Dunarii, in Campie, zona de deal, montana si in Campia Transilvaniei. Agricultura, pamanturile tarii constituie bogatia noastra suprema. Avem un potential agricol clasat printre primele locuri in Europa, alaturi de Franta, Ucraina, Rusia. Dispunem de 20 milioane de ha de teren agricol, din care 10 milioane teren arabil si aproximativ 5 milioane pasuni si fanete naturale. Din pacate, in ultimii ani au aparut si terenuri nelucrate, in jur de 15-20% din suprafata, ceea ce este un mare pacat. Nici fertilitatea pamantului nu mai este ca cea dinainte, lucru dovedit si de experientele re