Barack Obama ramane presedintele SUA in urma unei victorii dificile in fata republicanului Mitt Romney. O victorie cu multe emotii, departe de galopul de sanatate de acum 4 ani.
A fost o campanie foarte scumpa, una dintre cele mai scumpe din istoria Americii, cam 6 miliarde de dolari in total, si foarte dura. Daca ne uitam la aceste superlative am putea presupune ca in lupta s-au inclestat doi giganti. Deloc. Candidatii au fost, intr-adevar, de calibru apropiat, dar unul mic.
Barack Obama a avut un prim mandat mai degraba dezamagitor, nu a gasit raspunsuri pentru somaj si economie, nu a avut mari actiuni de politica externa. Marele sau atu tine in continuare de abilitatile cu adevarat exceptionale de comunicare.
De parte cealalta, Mitt Romney a incercat sa prinda o plaja prea mare de alegatori, a incercat sa impace pe toata lumea, ceea ce l-a obligat la volte uriase in discurs, la reveniri, nuantari, chiar deziceri care au starnit neincrederea. Nu a castigat cel mai puternic dintre giganti, ci pigmeul cel mai inspirat.
Poate ca niciodata America nu a avut de ales intre candidati mai modesti la prezidentiale. Si lucrul acesta a fost vizibil, palpabil aproape atunci cand in scena a mai intrat, ca sustinator al lui Barack Obama, fostul presedinte Bill Clinton. Vazandu-l, ascultandu-l, iti venea sa exclami: Eh, da, iata presedintele!
Boala nu este insa exclusiv una americana. Din nefericire, intr-unul dintre cele mai dificile momente cu putinta, lumea civilizata duce mare lipsa de lideri de mare anvergura. Si dincolo de Ocean, unde sunt personalitatile coplesitoare, istorice?
Cu toata simpatia, pe langa un Helmuth Kohl, cu toate pacatele lui, d-na Merkel e foarte palida. Se compara cumva Francois Hollande cu Jacques Chirac? Sau David Cameron cu Margaret Thatcher?
Actualii lideri guverneaz