Groapa de gunoi Glina, de la marginea Bucureştiului, este pentru unii o adevărată mină de aur. Rromii scormonesc printre deşeuri, cât e ziua de lungă, după fier şi cupru, pe care le vând, apoi, tot în localitatea Glina. Tranzacţia se face fără facturi şi toată lumea are de câştigat. Groapa de gunoi Glina, de la marginea Bucureştiului, este pentru unii o adevărată mină de aur. Rromii scormonesc printre deşeuri, cât e ziua de lungă, după fier şi cupru, pe care le vând, apoi, tot în localitatea Glina. Tranzacţia se face fără facturi şi toată lumea are de câştigat.

Groapa Glina, ora 10.30. Pe drumul principal, supravegheat de paznici, trec maşinile companiilor de salubrizare încărcate cu gunoi. Pe lângă acestea se mai strecoară însă şi câteva dubiţe particulare, pline ochi cu pasageri de etnie rromă. Par de-ai casei, pentru că nimeni nu le blochează calea, care duce în zona unde se depozitează deşeurile. Când ajung în vârful gropii de gunoi, coboară grăbiţi din maşină şi încep să caute cu frenezie printre gunoaie. Ţinta lor: fierul şi cuprul. Alţii, fericiţi că au avut o zi profitabilă, coboară cu sacii plini în spate. Iar greutatea nu pare să-i doboare. Le dă aripi gândul că vor încasa bani frumoşi la centrele de colectare de fier vechi din localitatea Glina. Nimeni nu-i întreabă de unde provin metalele şi ei nu cer factură pentru sumele încasate. Un kilogram de fier vechi costă între 0,70 şi 1 leu, iar cuprul poate ajunge şi la 20 de lei pe kilogram.

Afacerea merge strună. Groapa de gunoi este încercuită de un gard foarte înalt. Sunt doar două zone unde zidul a fost rupt şi poţi intra pe “tărâmul făgăduinţei” fără să ai aptitudini de alpinist, iar aici stau de strajă alţi bărbaţi, în civil, care devin extrem de agresivi dacă cineva încearcă să le încalce teritoriul. Ei au grijă ca businessul să rămână în familie.

Presupusul lider mafiot italian Massimo C