În noaptea de 5 spre 6 iunie 2012 s-au împlinit 143 de ani de la naşterea, iar pe 28 noiembrie se fac 74 de ani de la moartea istoricului nepereche

Începuturile

Nicolae Iorga este cel care «a menţinut viaţa intelectuală şi politică a ţării într-o continuă tensiune până în ziua morţii sale», după opinia unui mare admirator al savantului - jurnalistul Pamfil Şeicaru. După cum se ştie sau se ştie mai puţin, Nicolae Iorga a întreţinut trainice şi de durată legături cu ţinutul Prahova; în context, iată de ce, nu întâmplător revista «Cunoaşterea Prahovei» din 1939 remarca pe bună dreptate: «Dacă domnul Nicolae Iorga aparţine umanităţii prin tot ce i-au dat luminile domniei sale, dacă domnia sa aparţine ţării, nu numai prin ce i-a dat, ci şi prin ceea ce a făcut pentru ea, domnia sa aparţine foarte mult şi Prahovei prin toate atenţiunile, atât de frumoase, şi prin toată activitatea desfăşurată în acest judeţ» de la poalele CARPAŢILOR.

Să derulăm, pe scurt, tumultuoasa-i viaţă. Nicolae Iorga mărturiseşte la un moment dat: «Neamul Iorguleştilor» îl formau «oameni din Pind, de la Adriatica», care, încă pe la 1760, îşi trimiseseră «odrasla la Botoşani ca negustor». După mamă, Zulnia, «eram din acel Bizanţ nou, pe care, când îl batjocorim, îi zicem Fanar, dar care e tot vechiul Bizanţ cu mai multă apăsare şi suferinţă»; el aprecia că, prin femei, înaintaşii săi constituiau «o mlădiţă a însuşi lui Alexandru cel Bun», domnul Moldovei.

Şcoala primară a urmat-o în oraşul natal - Botoşanii, iar liceul l-a început aici şi l-a terminat la Iaşi. În septembrie 1888, tânărul Nicolae Iorga, când avea doar 17 ani şi trei luni, s-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi; din nou sau poate mai evident decât până atunci, ambiţiosul student şi-a dovedit calităţile sale intelectuale excepţionale: cu dispensă de la ministerul de resort a trecut toate exame