Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (132)

_________________________

Sâmbătă 30 mai

Începem să ne lămurim, şi noi cei neiniţiaţi, despre rostul bătăliilor de la Kerci şi Harkov. Timoşenko a vrut să dea o lovitură, înainte de începerea ofensivei germane, să dezarticuleze frontul nemţesc, să recucerească o bună parte din Ucraina (mai ales bazinul Doneţului) şi să inaugureze astfel campania anului 1942 printr-o mare victorie rusească. În acest scop a conceput un plan bine chibzuit, dar a cărui executare a dat greş. Două armate compacte, înzestrate cu tot armamentul necesar, cu cele mai moderne tancuri şi tunuri, trebuia să atace, una pe la sud pornind de la Kerci, alta de la nord în direcţia Harkovului. În acest scop, Peninsula Kerci a fost înţesată de trupe şi de material, în tot cursul iernii — trupe şi material aduse pe marea îngheţată. Aşa se explică enorma îngrămădire de forţe, care nu era destinată unei apărări a Kerci-ului, ci unei ofensive. Aşa se explică enormele pierderi suferite de ruşi, care n-au mai putut evacua forţele lor — după împlinirea dezastrului — marea fiind dezgheţată şi flota de transport sovietică redusă la extrem. Nemţii aflând de planul lui Timoşenko (întâi cucerirea Crimeei, apoi atac fulgerător în direcţia liniei Odessa – Dniepropetrovsk), şi spaţiul din Crimeea nepermiţându-le manevra obişnuită de retragere pentru formarea unei pungi în care să se prindă adversarul, au atacat ei întâi, şi ce s-a întâmplat apoi se ştie... La Harkov, unde spaţiul nu le lipsea, nemţii au lăsat pe ruşi să atace, i-au respins pe două treimi din front iar pe o treime i-au lăsat să înainteze şi le-au prins trei armate în pungă...

Interesant de subliniat este că atât luptele de la Kerci, cât şi cele de la Harkov au fost date de nemţi numai cu trupele care au ţinut frontul toată iarna. Armata nouă de şoc, destinată ofensiv