„Victoria” lui Traian Băsescu la referendumul care urma să-l demită și l-a demis, dar fără loc, s-a bazat pe câteva trucuri. Ieftine, zic unii. Or fi fost ele ieftine, dar pe noi ne-au usturat, inclusiv la buzunar. Băsescu s-a mutat într-un fel de bloc pe care unii l-au poreclit garaj, a îmbrăcat un pulovăr care, cu toate că era schimbat zilnic, părea același, și-a pus pe meclă masca de victimă și a terorizat nația zi de zi. Aseară, căutând eu cu butonul telecomenzii un meci de fotbal, am dat peste un reportaj – rar s-a nimerit să văd ceva mai grețos – pe care televiziunea respectivă îl transmitea din apartamentul la bloc al doamnei Udrea. Blocul nu era pe Magheru, ci într-un cartier muncitoresc din Roman. Madama, care face telesarmale cu deștul și udă dușumeaua cu mopul, într-un ciclu perfect electoral, care nu întârzie niciodată stârnind, Doamne ferește, panica unei sarcini nedorite, candidează în municipiul moldav și, pentru a aiuri prostimea, și-a confecționat, cu strânsură pe picior, apartament mobilat, cu trei odăi. Ce are ea cu Romanul? Are. Îl are în zonă, doldora de bani, pe Pinalti, la a cărui nemăsurată avere a contribuit. Mai are și interesul de a candida într-un loc ferit, unde să se prezinte populară și precupeață și fată din gloată, nedată cu alifiile bogăției.

Să recapitulăm nițel viața personajului politic. La Primăria Capitalei era singura care intra în biroul primarului general fără să bată la ușă, la orice oră avea chef și uneori uita să mai iasă. Frecușul ei prin birouri și coridoare i-a adus bani mulți din muncă puțină. Tencuind cu creta pe asfalt niște parcări – una din micile afaceri – a făcut, nedând primăriei nimic, o grămadă de bani. Au început să apară casele, terenurile, conturile grase. La Cotroceni, unde a lucrat și după ce n-a mai lucrat, fiindcă mereu a fost văzută intrând pe porți, era numărul unu după președinte. În fostul