Pai Livia Stanciu, cea modelata in comunism, presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie stia ca in dosarul politic Trofeul Calitatii prejudiciul era zero, nu erau probe, li se refuzase aparare tuturor inculpatilor, acuzarea adusese 974 de martori – peste procesul de la Nurenberg dupa al doilea razboi mondial cu 240 martori – care nu produsesera nici probe, nici fapte. Bogdan Popovici

Sursa imagine: antena3.ro

Ea stia ca la judecata de fond se daduse o condamnare pe dos decat realitatea, condamnare foarte grabita si fortata, dupa sedinte de judecata interminabile din doua in doua zile, timp de luni si ani, condamnare care trebuia sa ascunda gaurile negre din justitia romaneasca in fata celor de la Bruxelles. Capetele victimelor colaterale Marina Popovici, Bogdan Popovici, Cristian Vasile, Diana Gasparovici, Irina Jianu, dar in primul rand capul fostului prim-ministru Adrian Nastase, puse pe tava ruginita a mecanismului de verificare a justitiei trebuia sa faca uitate ramanerile uriase in urma in Evul Mediu Comunist ale intregii justitii din Romania.

Pai Livia Stanciu, cea modelata in communism, presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie stia ca in dosarul politic Trofeul Calitatii motivarea de condamnare de la fond era o aberatie exaltata plina de declaratii politice si recunoscand, incredibil, nevinovatia asa zisilor inculpate. Ea stia ca Ionut Matei, colegul ei de birou, pe care-l trimisese sa condamne, era supranumit de toti colegii lui prezenti si trecuti “judecatorul nedgru” datorita dezecrilibrului pasionat cu care strivea oamenii condamnandu-i interminabil. Condamnarea victimelor colaterale cu 7 ani la fond fusese o idee excelenta pentru ca se dadea impresia ca trebuie sa fi furat ei ceva daca i-au condamnat asa de tare, chiar daca nu e nici o proba. Si atunci mergea sa-l condamni putin si pe fostul prim-ministru. O parte din opini