Duminică, 2 septembrie, după amiază. 24 de ore înainte de meciul cu UTA. Vreme splendidă. Tată responsabil. Îmi iau odrasla de ziarist și plec plictisit spre Parcul Copiilor. Era la a doua sau a treia vizită de după tăierea panglicii de către viceprimarul Adrian Orza. Eram îngrozit. Ce poți să faci într-un asemenea loc, până ce copilul ia la rând toate oportunitățile de recreere gândite de Vasile Ciupa și alți responsabili ai Primăriei Timișoara? Nu tu o terasă să bei o oranjadă, o bere fără alcool după o iahnie cu ciolan afumat, o ciorbă de burtă, o piftie, ceva acolo, să treacă timpul. Nu-mi place nici pescuitul și degeaba mi-ar fi plăcut, dacă primăria s-a grăbit să pună un gard care blochează accesul la malul betonat al canalului Bega. Jale, jocuri pentru părinți nu sunt. Nici țiganii de pe Loga nu erau în grădina din spatele palatului la scos de cartofi, să ne distrăm amenințându-i cu Noua Dreaptă. În lipsă de altceva, m-am pus să butonez telefonul, înviorat de gândul că în viitorul apropiat nu știu ce firmă de profil va băga gratuit internet wireless. Spre norocul meu și ghinionul copilului, „perlele” Parcului Copiilor în materie de distracție juvenilă nu funcționează.Canoele stau din lipsă de operator la pupitru de comandă. Caruselul avea ceva vreme de când nu mai funcționa, iar trenulețul era garat într-o cameră de termopane. Nici măcar nu era în priză, la încărcat. Duminică, 21 octombrie, tot după amiază. Vreme splendidă, să nu bagi câinele în casă. De data asta ies cu bicicleta. Intrarea e tot gratis, cum a promis primarul Robu. Geaba e gratis, că niște clovni mă scutură de bani cu complicitatea copilului și nu numai. Cine știe prin ce birouri municipale se închid ochii ca o astfel de afacere să explodeze în zonele de interes ale orașului. Puncte de lucru extrem de mobile, recuzita la fel, butelia cu heliu, ca și cum cineva deștept dă o pâine de lucru atâto