In Podu Ros, daca te uiti peste balustrada, catre Bahlui, vezi tineri si batrani fara adapost care se lipesc de conductele calde, ce transporta agent termic spre apartamente. Boschetarii ies cate unul si cersesc printre masini, la semafor sau intra prin magazine sa se incalzeasca ori sa isi cumpere o paine cu maruntisul primit de la soferi.
Prenadezul de dimineata
La Londra, acestor oameni li s-ar spune ”persoane fara adapost” si ”vulnerabili”. La noi, sunt numiti cinic ”boschetari”, desi nu au treaba cu tufisurile, mai ales ca acum a dat frigul si frunzele se scutura. ”Lasa-l, fa, ca e clientul meu. Tu ai barbat, ma bag eu pe el? Da-mi bani sa imi iau o sticluta cu prenadez. Cat costa? 1 leu 50 si iti fac tot ce vrea neamul matale. Fa-mi un copil!”, spune fetita in varsta de 14 ani. Este ora opt dimineata si ea deja s-a ametit cu aurolac, prenadez. ”Mi-a sparg proasta asta punga si nu mai am din ce sa trag”, spune fetita care isi impinge nervoasa colega. ”Eu am crescut in Iasi, fraierii astia sunt de la…”, si fetita se opreste din vorbit. Nici numele sau nu il stie, daramite sa spuna alte nume pe de rost. ”Sa zicem ca ma cheama Florica”, si colegii ei de sub conducte incep sa rada.
Miros urat
”N-o ascultati, domnu, e drogata. Noi nu dormim aici, am venit doar in vizita. Mai cersim la semafor, sa facem un ban. Ne e foame. Lucram la o batrana, eu sparg lemne, nevasta-mea spala”, spune un baiat care a iesit de sub pod sa vada despre ce este vorba. Sunt imbracati murdar, cu matreata mare in par si miros de fecale. Sub pod s-a infiintat un fel de club al celor fara casa, unii dorm pe malul Bahluiului, altii vin doar in vizita. ”Noi avem casa noastra, dar cersim aici la semafor”, spun baietii care nu s-ar da in laturi de la un mic jaf sub pod. ”Veniti sa va aratam cum traim dedesubt”, spune un baiat.
Mosul incalzit
La sem
