Holocaustul este cea mai inspaimantatoare experienta pe care a traversat-o omenirea, si nu-i obligatoriu sa fi vizitat lagarele mortii ca sa ti se rupa pielea pe tine de mahnire ca asa ceva a fost posibil.
Nu recomand nimanui sa-si propuna sa dea cu ochii cu teribila poarta de la Auschwitz, care poate umezi ochii oricui, fie ca a tremurat numai o data de emotie, fie ca n-a simtit niciodata durerea.
Poate reprezenta o experienta care sta in vecinatatea cosmarului, si nu garantez ca se poate iesi din ea imediat. Ramane pe retina ca un kil de clei aruncat intr-un sac cu fulgi de rata, e nevoie de un psihic elastic si o iubire de puterea dinamitei pentru a pasi mai departe, in aceasta viata stranie, cu seninatate.
Cei care si-au manifestat antisemintismul in ultimele doua secole, sa spunem, dar in acelasi timp si-au scos din suflete nestemate cu unicul scop de-a exprima ceva ce se cerea rostit, scris, caci altfel le crapa aorta de dragoste, nu putini la numar, ne-au ramas in minte prin aceste trairi. Unele cu valoare patriotica pura, nealterata de deviatii de la morala conventionala, altele pur si simplu manifestari estetice sau idei filosofice fara nicio alunecare.
Despre perturbatiile care le-au traversat gandirea nu prea vorbim, ii iertam, le folosim doar ca argument de fiecare data cand se mai naste cate-o controversa in materie. Este o ipocrizie cutumiara, altfel ar trebui sa-i scoatem din istoria muzicii si din literatura.
Poezia lui Radu Gyr citita de Mihail Neamtu la lansarea candidatilor ARD, "Ridica-te, Gheorghe!", este de o frumusete sfasietoare, chiar daca autorul si-a legat numele de perioada unor atrocitati fara precedent.
Dar sensibilitatea evreilor fata de tema in cauza este justificata. In sufletul lor a ramas un gol cumplit in urma unei suferinte care se perpetueaza indiferent de sp
