Odată ce s-a făcut public şi rezultatul alegerilor pentru marii electori din Florida, victoria lui Barack Obama a devenit şi mai categorică. Cu 332 de electori faţă de doar 206 de electori obţinuţi de Mitt Romney. Deja faţă de alegerile prezidenţiale din 2008, când era ales preşedinte pe un val de speranţă, Obama nu a pierdut decât două state, Indiana şi Carolina de Nord, ambele tradiţional ancorate la dreapta, dar a câştigat, cu o diferenţă mică, alegerile din Ohio, Virginia şi, în final, Florida. Şi votul popular a fost mult mai clar în favoarea lui Obama decât anticipau sondajele de opinie: 50,06% (61.713.086 de voturi) faţă de 47,9% (58.510.160). În 2008, la o prezenţă la vot mult mai importantă, de 131.257.328 faţă de doar 122.146.119 anul acesta, Obama obţinea 69.456.897, adică 52,92 % din totalul voturilor, ceea ce arată o scădere mai puţin dramatică decât estimau majoritatea cercetătorilor. Şocul acestei realegeri pentru radicalii din tabăra adversă a fost atât de mare încât Karl Rove, fostul consilier şi consultat al lui George Bush Jr., a contestat rezultatul alegerilor din Ohio la Fox News în ciuda evidenţelor, iar unii reprezentanţi ai Tea Party au postat masaje, precum la Cincinnati, în care deplângeau "sinuciderea întregii naţiuni" sau, ca în Ohio, în care vorbeau despre trecerea "în câteva luni a ţării la socialism"!
Aceste reacţii, dincolo de frustrarea celor ce considerau aceste alegeri ca şansa ieşirii definitive a Americii din era Roosevelt, probează substanţa ideologică a realegeri lui Obama. Dacă în 2008 victoria lui Obama era considerată istorică mai ales datorită originii sale afro-americane, în 2012 victoria sa este o indiscutabilă reuşită ideologică. Dincolo de echilibristica şi compromisurile pe care le-a făcut preşedintele american, mai ales în ultimi doi ani de mandat, după alegerile congresionale din 2010 când republicanii preluau
