Robert Dobrescu are 16 ani şi este elev în clasa a X-a la Colegiul Tehnic „Valeriu D. Cotea” din Focşani. Este îndrăgostit de tobe, iar pasiunea sa nu îi aduce doar recunoaştere şi bucurie, ci şi un trai mai bun, alături de familie. De curând, a început să ia lecţii şi de cla-rinet, căci nu se ştie, spune el, cât vor mai fi apreciate tobele. Visul său este să aibă propria formaţie.

Puştiul a descoperit tobele încă de când era mic, moştenind pasiunea de la tatăl său, la rându-i toboşar. La doar câţiva ani, Robert a transformat castroanele mamei în tobe, în care bătea cât putea de tare cu linguri. Adolescentul speră că talentul îi va aduce lui şi familiei sale o viaţă mai bună, deşi gălăgioasă, după cum recunoaşte chiar el, mai mult în glumă. „Cânt de la doi-trei ani. Cântam în casă, furam farfurii de la mama din bucătărie şi cu linguri de lemn băteam prin casă. Dragostea pentru muzică vine din strămoşi, iar eu am prins drag de muzică de la tata, care cântă şi el la tobe. Eu am luat acest dar de la el. Îmi place ce fac, mai ales că se câştigă bani. Doar cânt cu formaţia, nu şi compun. Am învăţat să cânt la tobele tatălui meu. Dimineaţa îi arătam ce am mai făcut, iar el mă lăuda”, povesteşte Robert Dobrescu.

Deşi la prima vedere pare un copil, pe umerii lui Robert Dobrescu se sprijină şi familia. Alături de tatăl său, Robert aduce bani în casă, mulţumită pasiunii sale pentru muzică. Nu câştigă sume enorme, dar banii sunt suficienţi pentru ca el şi membrii familiei sale să ducă o viaţă decentă. „Cânt la nunţi, botezuri, la restaurante. Este un lucru bun pentru mine, pentru că reuşesc să câştig ceva bani, 300, 400 sau chiar 500 de lei în medie. Îmi ajut familia. Împreună cu tata, ne întreţinem familia. Pe viitor îmi doresc să merg mai departe cu muzica. Vreau să am o familie şi să fiu liniştit cu acest câştig. Cânt ce îmi cere publicul, de la manele