O trupă de teatru în care actorii sunt simpli ţărani, scenariul nu e scris, iar replicile nu se învaţă pe de rost continuă o tradiţie de mai bine de 100 de ani în comuna Şanţ din Bistriţa-Năsăud. Se ştie că Teatrul Nescris a existat în această comună cel puţin din 1912 şi continuă şi în ziua de azi, când a devenit deja marcă înregistrată a comunei Şanţ.

Într-o comună pitorească de la poalele Rodnei o mână de oameni ai satului se întâlnesc şi joacă piese de teatru fără regizor, fără scenarii scrise şi fără a învăţa replicile pe de rost. Au moştenit piesele din generaţie în generaţie şi le-au adaptat vremurilor noastre.

Teatrul Nescris, cum i-a rămas denumirea, se spune că a existat în comuna Şanţ încă din 1912 sau poate chiar mai devreme. Sociologul şi istoricul român Dimitrie Gusti a descoperit la Şanţ o trupă de teatru rural în 1935, când aceasta era animată de un sătean, Constantin Iugan. Acesta a dus teatrul mai departe şi a predat ştafeta celor care formează azi trupa de Teatru Nescris „Constantin Iugan", devenit marcă înregistrată a comunei Şanţ.

Cei mai vechi actori ai trupei care mai sunt în viaţă sunt Constantin Ieronim şi soţia sa, care activează în trupă din 1972. O mare parte din cei care formau trupa de teatru la începutul anilor ´70 nu mai sunt în viaţă, dar aceştia sunt înlocuiţi tot timpul de alţi săteni, majoritatea fiind oameni în vârstă. Constantin Ieronim, sufletul trupei, ţine socoteala tuturor medaliilor şi trofeelor pe care Teatrul nescris le-a cucerit de-a lungul timpului umblând prin ţară, pe la festivalurile de satiră şi umor.

„Pe vremuri lucram la mină şi lipseam de la lucru ca să joc în trupa de teatru. Teatrul acesta e ceva în care am pus suflet. În 40 de ani de activitate am luat toate medaliile de aur, la fiecare ediţie din «Cântarea României» şi multe alte trofee la festivaluri de satiră şi umor de ţară", spune ba