A.N.I. detonează o bombă în debutul campaniei electorale. Trei miniştri ai Cabinetului, intraţi în cursa petru un loc în Parlament, au fost declaraţi incompatibili de către Agenţia Naţională de Integritate. Lui Eduard Hellwig, lui Liviu Pop şi lui Ovidiu Silaghi li se alătură secretarul general adjunct al Guvernului, Dan Mihalache.
Nu s-a aşteptat probabil nimeni ca vreunul să-şi dea demisia, după acest anunţ, şi să aştepte, nu pe o funcţie publică sau aleasă, sentinţa definitivă şi irevocabilă care le va confirma sau infirm starea de incompatibilitate. Nu a demisionat Victor Ponta, căruia i-a fost dovedit plagiatul. Nu s-a simţit dator să abandoneze de bună voie locul din Senat Mircea Diaconu, deşi i s-a dovedit la instanţa supremă starea de incompatibilitate. Aşa că de ce să demisioneze patru politicieni care îşi mai pot susţine nevinovăţia şi se mai pot ascunde sub pulpana lui “până la proba contrarie”. Deci, nu s-a aşteptat nimeni la gesturi din astea de mare fineţe morală. Aceşti politicieni ajunşi la ananghie nu au fost lăsaţi, însă, singuri. Cum ofensiva este, în anumite conjuncturi, cea mai eficientă defensivă, s-a trecut la atac.
“Jigodie frustrată”. Acesta este calificativul lansat din linia întâi a Guvernului, de către secretarul general adjunct al Executivului, Dan Mihalache, spre şeful A.N.I. La puţin timp timp, Crin Antonescu subscria într-un fel: “Sunt deplin solidar cu toţi”. Şi sublinia: “Nu face A.N.I. alegeri în România, fac cetăţenii României”. Adică, un fel de “ce contează instituţiile statului, în condiţiile în care statul suntem noi?”.
Prin urmare, ce mare dramă naţională dacă (alţi) trei miniştri, care se pregătesc să intre în Parlament, şi un şef din Guvern sunt declaraţi incompatibili? De ce ar demisiona? Pentru nişte “banale” deficienţe de integritate?
Şi, în plus, cine îşi mai pleacă urechile la ce
