Toate regimurile postdecembriste, aflate la putere, au provocat războaie de nerozi, pe banii şi răbdarea noastră. S-au succedat ani de-a rândul, la putere, parlamentari incapabili să facă legi bune, incapabili să construiască instituţii credibile şi durabile.

Au fost „numite” guverne de pomină, alcătuite din cele mai incompetente minţi, îndărătnice şi în ale politicii şi în ale administraţiei. Am trăit permanent o băşcălie politică de tip bizantin, demnă de „pana absurdă” al lui Eugen Ionesco.

Statul român s-a mafiotizat până în cele mai din adânci ale temeliilor sale, cei trei stâlpi credibili ai naţiei române, secole de-a rândul, au fost dislocaţi din continuitatea lor istorică.

Trăim cel mai mare şi urât show românesc, cu Dumnezeu în prim plan. Colaci, tămâie, patrafiruri negre şi oase sfinte împodobesc Dealul Mitropoliei. Biserica va fi pe ducă, pentru că a devenit caducă, uitând că menirea ei este cu totul alta, una morală, de îndreptare spirituală şi asanare a răului din societate, săvârşitoare de acte de educaţie profundă şi de caritate pentru cei nevoiaşi, iar nu aceea de a face bussines cu cele sfinte, la scară naţională, pentru Preafericirea Sa. Armata de zeci de mii de sutane a devenit stat în stat şi una dintre cele mai profitabile afaceri cu credinţa. Biserica a devenit un fel de instituţie de uitilitate publică, unde se săvârşesc slujbe la botezuri, cununii şi înmormântări. În rest, spectacole cu miros de ceară şi tămâie de cel mai prost gust.

S-au construit biserici, fără niciun Dumnezeu, pe cheltuiala proştilor, făcându-se comerţ cu conştiinţe şi noi tipuri de „indulgenţe” prin toate lăcaşurile de cult: apă sfântă (chioară), „cârpe sfinte”, cică rupte din cămaşa Prea-Curatei, noroi sfânt adus din râul Iordan (vorbă să fie), oase sfinte, lumânări şi chiciuri cu portrete de sfinţi speriaţi etc.. Români inconştienţi, rămaşi făr