Cine citeşte declaraţia de avere a deputatului Alin Trăşculescu vede modestia întruchipată. Săracul! Nu are nici casă, nici teren, nici venituri extra salariale, fiind, în schimb, dator cu 6000 de euro la bancă, posesor de automobil vechi şi capul unei familii de patru persoane. Declaraţia lui de interese este albă până la capitolul „Contracte cu finanţare de la bugetul de stat sau local”, unde deputatul apare ca prestator servicii „de neutralizare deşeuri de origine animală” pentru 10 primării din judeţul pe care-l reprezintă - Vrancea. Sumele sunt însă mici, în jur de 370 de lei pe an de contract, la ţară, animalele moarte pe uliţă fiind îngropate de stăpânii lor. Înainte de a se ocupa de legi şi de hoituri, activităţi prea puţin rentabile, domnul Trăşculescu a fost şef la Registrul Auto Român, reprezentanţa Vrancea, post din care alţii ar fi plecat aranjaţi pe viaţă, dar, din care, domnia sa, după cum reiese din scripte, nu s-a ales cu mare lucru. Unde este, atunci, coruptul lacom, prins în fapt de DNA?

Există două posibilităţi: fie deputatul este nevinovat (prezumţia funcţionează până la condamnarea lui de către instanţă), fie a primit o mită de 464 000 de lei şi a pretins încă un milion, dar a păpat sau a ascuns banii. Ultima ipoteză este mai interesantă şi, din 17 aprilie 2012, demnă de luat în calcul în cazul demnitarilor şi al funcţionarilor care învârtesc banii publici, dar sunt prea curaţi în declaraţiile de avere. Din aprilie, cine îşi riscă libertatea pentru şpagă trebuie să pitească bine banii, dacă vrea ca, la ieşirea din puşcărie, să se bucure de un trai fără griji. Este data la care preşedintele a promulgat legea de modificare a Codului Penal, care prevede confiscarea extinsă a averilor, pentru o serie de infracţiuni printre care şi cele de corupţie. Singurele condiţii – acuzatul să fie condamnat la minimum cinci ani de închisoare, iar act