Mi-a picat în mână un număr mai vechi al revistei „Vitralii" (nr. 5 / decembrie 2010). Am descoperit câteva mărturii cutremurătoare, care confirmă dezvăluirile din cartea „Crimele Revoluţiei", despre masacrul de la Sibiu.
Locotenent-colonelul (r) Victor Manfred Burtea avea, în decembrie 1989, o experienţă de 20 de ani în contraspionaj. Iureşul schimbării l-a găsit în sediul Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, clădire situată vizavi de cea mai mare unitate militară din Sibiu, UM 01512, al cărei comandant era locotenent-colonelul Aurel Dragomir. La câteva minute după fuga lui Ceauşescu (22 decembrie, ora 12.09), Dragomir a declanşat un măcel teribil, care a transformat Sibiul în cel de-al doilea oraş al ţării, în privinţa numărului de victime (99 de morţi şi peste 300 de răniţi). Lt.-col. (r) Victor Manfred Burtea a supravieţuit infernului şi depune mărturie despre atrocităţile acelor zile.
„În dimineaţa zilei de 22 decembrie, în faţa Inspectoratului a apărut un cordon de militari-elevi de la UM 01512, iar două TAB-uri patrulau «la pas» pe şoseaua dintre cele două unităţi militare. Ne-am spus atunci: «Aşa da! Se vede că şefii noştri au făcut un comandament comun cu cei de la UM 01512!»
În jurul orei 10, în faţa sediului Miliţiei au început să se adune din nou grupuri de oameni. Cereau «eliberarea deţinuţilor». Situaţia părea însă a fi sub control. Lumea de pe trotuare scanda, dar TAB-urile patrulau, iar cordonul de militari-elevi era pe poziţie.
Dar, pe la ora 10.30, Dragomir şi-a retras elevii şi TAB-urile în unitate, iar manifestanţii au ocupat strada. De la fereastra biroului am observat că elevii au luat poziţia «culcat», în interior, de-a lungul gardului UM 01512. Nu aveam însă cunoştinţă ce se întâmpla în alte părţi ale Inspectoratului. Astfel, nu ştiam că între timp manifestanţii reuşiseră să forţeze poarta de la intr
