Comentează împreună cu redactorii ProSport.ro
În economie există o lege: orice piaţă are tendinţa naturală către monopol. Cam cum e acum. Monopol care poate deveni povară pentru câştigătorii "cursei". Cam cum a fost cu Lyon, după şapte ani de dominaţie. Tradus în termeni sportivi, ce rost are să câştigi dacă nu ai un rival pe măsură?! Cam cum se întâmplă în "meciul" patronilor cu antrenorii.
O consecinţă: Steaua nu poate fără . Şi invers. Atât de mult se leagă destinele celor două echipe, încât nu mai ştii ce e folclor al tribunei şi ce e rezultat pe teren. 17 Nentori te ustură, ca dinamovist, dar nu te omoară. 10 mai '97 pătează orgoliul peluzei steliste, dar pentru a scoate mai mult în lumină istoria derby-ului.
A doua consecinţă: soarta face ca patronii să fie deţinătorii monopolului în Liga lui Mitică. Adică oamenii cu paraii la care tânjesc antrenorii din fotbalul românesc. Întâmplarea, de data asta, face ca tot 17, dar mentori, să fie în prim-planul Ligii 1 după 15 etape. Atâţi antrenori au fost schimbaţi până acum, prilej excelent să ne mai punem puţin poalele-n cap.
Ruşinea Europei, record negativ, contraperformanţă! Plângem şi ne plângem visînd la eleganţa şi conservatorismul englezesc, dar uităm că noi nu vom avea niciodată pasiunea lor pentru fotbal. Gândim la rigoarea italienilor, dar omitem luciditatea şi sacrificiul din Serie A. Sperăm la vâltoarea din Primera, dar suntem primii care părăsim tribunele la înfrângere. Tânjim la banii Europei, dar îl avem şef pe Mitică, cel care înainte ne dădea lecţii de bun simţ tovărăşesc, iar acum ne ţine seminarii despre simţul bun al economiei de piaţă.
Nu schimbarea antrenorilor e povestea în Liga 1. Şi nici patronii nu sunt de poveste. Aici fotbalul NU e "mai mult decât o chestiune de viaţă şi de moarte", ca la legendarul Bill Shankly, ci doar o solu
