O noua sinucidere, determinată de punerea în executare a unei evacuări silite, declanșează o aprinsă polemică socială, care relevă drama pe care o trăiesc sute de mii de familii în fiecare zi. Imagini şi reportaje cu persoane înlănţuite de gratiile caselor pentru a nu fi evacuate au devenit deja o rutină a presei scrise şi a buletinelor de ştiri.
Corespondentul RFI la Madrid, Mugur Chiujdea
În fiecare zi peste 500 de familii sunt evacuate din casă pentru neplata creditelor ipotecare. Peste 500.000 de familii au rămas deja fără locuințe de la începutul crizei și, conform unor date publicate de Asociația Consumatorilor, în acest moment mai există peste un milion și jumătate de imobile care se află într-o situație similară. Majoritatea persoanelor care încă nu au fost evacuate povestesc cum trăiesc acest coșmar, cu lucrurile împachetate în cutii de carton așteptând neputincioase ca executorii judecătorești și poliția să sune la ușa lor ca să le alunge din casă, o tragedie tăcută dar profundă a clasei medii în societatea spaniolă.
Sinuciderea din acest sfărșit de săptămână, a doua în ultimele zile, a fost picătura care a umplut paharul și a determinat o societate întreagă să se revolte în fața acestui fenomen. Asociații, sindicate, oameni de cultură și în cele din urmă partidele politice, au cerut să se ia măsuri de urgență ca și în fața unui cataclism natural.
Într-un articol publicat astăzi, regizorul Pedro Almodovar, compara acest dranatic fenomen social cu un uragan devastator și relata tragedia petrecută în acest sfârșit de săptămână schițând un mic secenariu în care se succed scene cu diferite momente ale sinuciderii, scene care alternau cu imagini ale aceleiași zile în care Ana Botella, primarul Madridului, se roagă în biserică pentru cei care trăiesc tragedia recesiunii economice.
De asemenea s-au primit cereri d
