Paulo Coelho spunea că muzica fado te face să simţi nevoia să o împărtăşeşti cu cei pe care îi iubeşti, dar şi cu restul de univers tăcut şi intens ce ne înconjoară. Am fost părtaşă la dăruirea lui Dulce Pontes duminică seară, la Sala Radio. Vocea ei "cameleonică" ne-a cucerit pe toţi cei aflaţi în sală, ne-a demonstrat pe viu că nu oricine cântă fado, fiindcă muzica fado trebuie trăită cu fiecare celulă, atingere de aripă sau  zbor frânt, iluzie sau utopie, plâns sau bucurie.

A fost o întâlnire fermecătoare, mai ales că am avut ocazia să o văd pe Dulce Pontes şi după ce spectacolul s-a terminat. Am fost în culise, împreună cu Maria Gheorghiu, singura folkistă din România care cântă fado. A îndrăznit să-i preia piesa "Cancao do Mar", iar Dulce Pontes a aflat, acum şase ani, prin intermediul unei cunoştinţe, de actul artistic al Mariei. I-a transmis mulţumirile pe e-mail, spunându-i la acea vreme că are voce fatidică şi blândă, cu un accent portughez rotund, că poate cânta muzică fado cu succes. "Sunt bucuroasă că ne aflăm sub acelaşi soare. Îţi mulţumesc că ai luat o parte din mine şi mi-e ruşine că nu am putut să fiu eu prima care ţi-o dăruieşte" – i-a transmis Dulce Mariei. Vă daţi seama ce emoţii avea Maria noastră când a ajuns să o vadă în carne şi oase pe Dulce Pontes! Abia a putut să lege câteva cuvinte, dar a plecat fericită după ce a primit un autograf şi o îmbrăţişare de la Dulce. 

"Aşteptam întâlnirea cu Dulce Pontes precum călătorul rătăcit în deşert aşteptând să dea de apă – mi-a mărturisit Maria Gheorghiu. Aveam nevoie să o văd, să o ascult, dar mai ales să o privesc în ochi, şi ea să vadă cât de mult îi mulţumesc pentru ceea ce mi-a oferit când am auzit-o cântând prima oară. Este imposibil să o asculţi şi să nu-ţi doreşti să devii mai bun. Este imposibil să nu vibrezi până în străfunduri la ceea ce sufletul ei îţi oferă cu generozi