Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea şi s-a răspandit repede în tot Răsăritul creştin. Despre îngeri, Biserica învaţă că ei sunt „duhuri slujitoare“ (Evrei, 1,14), adică fiinţe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată prieteni şi ocrotitori ai noştri, puşi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la „Cerul nou şi pământul“ ce vor să fie.
Aşadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu este aceasta firea lor cea adevărată. Forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt lumea nevazută, cerul. După descoperirile Sfintei Scripturi şi după mărturisirile Sfinţilor, îngerii iubesc pe Dumnezeu, î-L preamăresc şi-I împlinesc voia Lui în conducerea lumilor, împărăţiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea şi călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepţi: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Naşterea Domnului, suferinţa din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire.
Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conştiinţei: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mişcare bună a inimii, rugăciunea, pocăinţa, faptele bune, toate acestea se nasc în noi şi se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.
La început, toţi îngerii au fost făcuţi de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseţe, de înţelepciune şi de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul cerului şi al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să îşi dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s
