Vă amintiți povestea aceea despre Monica Macovei, promovată de patroni de presă securiști? Despre ”dezvăluirea” că, pe vremea când era procuror, a bătut îngrozitor, ba chiar l-a călcat un picioare pe un șef de sală aflat sub anchetă? Ei bine, mutatis-mutandis, povestea s-a repetat săptămânile trecute, cu comisia căreia i-a împrumutat numele. Povestea actuală sună cam așa:

…Într-o bună dimineață Monica Macovei a spart ușa sălii în care patru blajini șefi de alianță de dreapta discutau strategii electorale. Profitând de surpriză, la călcat în picioare pe superbul organizator Blaga, în același timp l-a proiectat pe MRU, cu un upercut, de partea cealaltă a mesei. Neamțu a rămas mut, Pavelescu leșinase deja. În final au acceptat, tumefiați și pieriți de frică, ultimatumul: să-i cedeze total controlul asupra candidaturilor pentru parlament.

Exagerez? În formă, poate. În fond, însă, cam așa a fost privită comisia respectivă, după modul în care e privită dna Macovei însăși: e un fel de țăcănită, ”a loose cannon”, o obsedată de chestia asta cu integritatea. E o persoană nerezonabilă, cu care nu te poți înțelege. Și care nu înțelege cum funcționează un partid, nu înțelege ce înseamnă disciplina de partid – exemplu e chiar comisia respectivă. Trebuie să fi forțat cumva conducerea ARD să o accepte, iar apoi și-a urmat orbește obsesia până când, in extremis, a fost oprită.

Acum, să ne înțelegem: fără îndoială că dna Macovei a insistat permanent și categoric pe această temă a aplicărilor criteriilor de integritate, opinia ei în această privință nu e un secret. La fel, fără îndoială că aceeași idee a fost privită cu ostilitate în rândul conducerii acestor partide, stă dovadă faptul că dl Blaga a pus pe liste două treimi din cei scoși de acolo de comisie. Dar …asta să însemne oare disciplina de partid? Să nu ai opinii care riscă să nu placă șefilor? Să nu ai iniț