Ziua 63 : duminică 12 august.

N-am mai scris de mai bine de o săptămâna.

Azi stau şi lenevesc. Mă refac, aseară am fost la petrecere. Liz - o voluntară din Kenya care e aici cu soţul ei, Rogier, un olandez - a organizat aseară o petrecere ca să sărbătorească un an de la căsătoria lor. Florile din curtea noastră par să reziste toată vara, mai exact tot anotimpul ploios, asa că am făcut pentru Liz un buchet “de mireasă”, care la sfârşitul chefului a ajuns să fie aruncat pentru domnişoarele de la “nuntă”. Doar că a nimerit în ventilator la prima aruncare şi până la urmă a ajuns smotocit rău de tot. Liz a dorit să facem o petrecere unde să ne îmbrăcăm de gală, aşa că a anunţat în sms-ul cu invitaţia că ne aşteaptă în ţinută formală. Eu am luat-o în serios şi am purtat cravată.

În cursul serii am avut o discuție interesantă cu un ghanez care m-a văzut că dau câinilor oasele de pui. M-a întrebat de ce nu mănânc oasele. Prima dată am crezut că glumește, dar el tocmai mânca oasele de la bucata de pui pe care o terminase, deci nu glumea. Știam că ghanezii mănâncă tot ce e pe oase, că unii mănâncă și capetele de pește, dar nu știam că mănâncă și oasele. Îmi zice că ei nu dau oase câinilor ca să nu se obișnuiască cu gustul de carne și că dentiștii lor îi sfătuiesc să mănânce oase fiindcă au calciu și le întăresc dinții. Despre câini, a nimerit-o în cazul de față. Se pare că cei doi căței ai lui Liz, drăguți și în aparență pașnici, mănâncă găinile vecinilor. Într-o zi au atacat și o capră, dar i-a oprit Liz înainte să o muște. Aici toate animalele umblă singure și complet libere pe stradă: vaci, oi, capre, găini. Câinii sunt puțini, fiindcă atunci când nu îi țin ca și câini de pază, ghanezii din partea asta a țării îi consideră o delicatesă și îi mănâncă. Iar în ceea ce privește asimilarea calciului din oasele mâncate, mă îndoiesc că asta e ceea ce face