Aș fi vrut efectiv să sar peste aceste patru săptămâni de ciomăgeală politică. Să absentez cumva. Cum nu pot, n-am decât să mă învârt în cotidian.

M-a frapat, m-a tulburat moartea acelui bătrân cardiac, ce în final s-a sfârșit, pur și simplu, de furie. Și asta, după discuția cu Severus Militaru, candidat. Un început de campanie sub semnul morții nu era tocmai lucrul la care parlamentarul s-ar fi așteptat. Fie Severus Militaru este printre cei care a avut nefericirea să vadă în modul cel mai crud efectul unei guvernări dintre cele mai nefaste, în care și pensionarii au fost printre chinuiții celor trei ani, fie, s-a întâmplat ca deputatul să se afle la locul nepotrivit, într-un ceas nepotrivit, omului fiindu-i scris sfârșitul în acea zi. Bineînțeles că deputatul nu și-a dorit asta, bineînțeles că nu poate fi făcut vinovat acum de moartea bătrânului, poate că e vinovat pentru cele două degete ridicate în aer atunci când s-au votat absurdități în Parlament. Dar, până la urmă, vinovată este… divinitatea. Este mai confortabil să gândești așa.

Trecând peste episod, am aflat că un primar, portocaliu convins până miercurea trecută, l-a ovaționat pe unul din liderii puterii, lider ce la rândul lui, a venit să-i legitimeze edilului noua opțiune politică, undeva la Samarinești. Nu mai e deloc o mirare, dar aștept să văd dacă într-un final, traseismul politic trage după sine și mandatul celui ales pe culoarea de la piept și regăsit brusc în barca noii puteri.

Am văzut că foștii livrează vinul la sticla cu etichetă, nu că actualii n-ar fi darnici. Vinul poate fi asezonat cu eugeniile. Plecând de la ideea că țara nu te vrea totuși mort, am o dilemă în privința aspiranților la fotoliile primenite din Parlament: ne vor proști ori beți?

Aș fi vrut efectiv să sar peste aceste patru săptămâni de ciomăgeală politică. Să absentez cumva. Cum nu pot, n-am decât să