Un acord asupra bugetului le-ar prinde bine atât președintelui reales, cât și opoziției. Și, în final, întregii lumi

Să-l lăsăm să-și savureze victoria măcar câteva zile. Se bucură de o victorie neașteptată pentru mulți: în final, nimeni de la Roosevelt încoace nu a reușit să fie reales în condițiile unui șomaj atât de ridicat. Națiunea părea pesimistă și divizată, culmea, mai degrabă pe chestiuni rasiale decât economice. Cea mai celebră realizare a sa, reforma sănătății, s-a dovedit extrem de nepopulară. Republicanii au cheltuit 800 de milioane de dolari ca să-l dea la o parte. Și totuși, pe 6 noiembrie, Barack Obama a reușit să-și adjudece toate statele pe care le câștigase data trecută, cu excepția Indianei și a Carolinei de Nord, lăudându-se cu o victorie solidă, de 332 de colegii electorale la 206, în fața lui Mitt Romney. Democrații se bucură din nou de majoritate în Senat, deși se așteptau s-o piardă, iar președintele a ținut cel mai bun discurs al său de mulți ani încoace.

În realitate, victoria lui Obama este și mai mică, și mai mare decât pare. Mai mică, deoarece nimeni nu s-a putut bucura cu adevărat cum s-ar fi cuvenit, pentru că urmează vremuri foarte grele. Mai mare, pentru că dacă acest președinte, ale cărui cuvinte sună tot timpul mai bine decât faptele în care se concretizează, reușește să cadă la pace cu republicanii, împreună vor avea oportunitatea (extrem de rară) de a cimenta moștenirea politică a lui Barack Obama, de a reda eligibilitate dreptei americane și de a face, în sfârșit, ordine în finanțele și deciziile politice care marchează această țară.

Revista noastră l-a sprijinit pe Obama, deci evident că suntem mulțumiți că el a ieșit câștigător. Dar a fost norocos: norocos că, a doua oară la rând, s-a confruntat cu un candidat mai puțin influent decât el, tras în jos și de bagajul nefericit al pa