La 7 mai 2001, pe ruinele oraşului-fantomă Quneitra de pe platoul Golan, acolo unde fusese altădată o biserică ortodoxă, Papa Ioan Paul al II-lea a îngenuncheat în praf. (Cu o zi înainte, se descălţase ca să intre în Moscheea Umayyazilor din Damasc. Pentru întâia oară în istorie, un Papă trecea pragul unui lăcaş de cult musulman. A doua oară s-a întâmplat în 2006, când Papa Benedict al XVI-lea a intrat în Moscheea Albastră din Istanbul, dar purtând pe sub odăjdii o vestă anti-glonţ).
"Din locul acesta, schimonosit de război - le-a spus Ioan Paul al II-lea celor prezenţi - vreau să îmi înalţ inima şi glasul spre Dumnezeu... Mă rog Ţie, Doamne, pentru toţi oamenii din Orientul Mijlociu. Ajută-i să dărâme zidurile urii şi dezbinării şi să construiască împreună o lume dreaptă şi solidară. Luminează-i, Doamne, pe liderii acestei regiuni, ca să respecte demnitatea fiecărei persoane..." Bashar Al-Assad al Siriei nu împlinise încă un an la preşedinţie. În Israel, preşedinte era Ezer Weizman, iar prim ministru Ariel Sharon. În Egipt domnea Mubarak, în Iordania venise deja la putere regele Abdullah al II-lea.
Oraşul sirian Quneitra (la 67 kilometri de Damasc, la 35 de kilometri de graniţa cu Israelul) a fost o aşezare prosperă, un caravanserai, până pe 10 iuinie 1967. În ziua aceea, ultima a Blitzkrieg-ului israelian, cunoscut ca Războiul de 6 Zile, când sirienii, egiptenii şi iordanienii au fost bătuţi crunt, 50.000 de suflete s-au împrăştiat care încotro. În faţa trupelor israeliene, au mai rămas 4 oameni. Nu ştiu nimic despre niciunul dintre ei, nu ştiu ce i-a îndemnat să rămână într-un fără apă şi fără electricitate, într-un deşert al speranţei.
Când, în 1967, după Războiul de 6 Zile, Israelul a cucerit Platoul Golan (urmând ca în 1981 să şi-l anexeze), Quneitra a fost transformată în cazarmă sui-generis. După blitzkrieg-ul arab împotriva Israelului
