Un deputat vrîncean a fost prins în flagrant luînd nişte bani – aşa a sunat ştirea. Avocatul lui Alin Trăşculescu a precizat că deputatul nu a atins banii. Că a fost complicele doar. În Ziarul de Vrancea, într-un material amănunţit despre caz, se vorbeşte inclusiv despre o reţea de contra-supraveghere pusă la punct de oamenii lui Trăşculescu. Iar acum cîteva minute a apărut la televizor figura mulţumită a lui Oprişan: să lăsăm justiţia să-şi facă treaba.
Un tip de la o companie care a cîştigat contracte grase pentru reabilitarea unui drum naţional (500 de milioane de lei împreună cu alte firme – aici) l-a aranjat pe Trăşculescu. Din cîte înţeleg e o tranşă de bani rămasă restantă – altfel de ce să-i daia unuia aflat în opoziţie bani ca să cîştigi un contract?
Apoi, îmi place cum imediat sar maimarii partidului cu diverse precizări. Aş pune în oglindă două reacţii: Macovei şi Udrea. Monica Macovei spune:
In urma intrebarilor venite de la jurnalisti, le raspund ca eu am votat impotriva candidaturii dlui Alin Trasculescu, dar Comisia de etica a decis altfel prin vot majoritar. Reamintesc ca eu nu am avut drept de veto. In aceste conditii, raspunderea pentru votul dat in Comisie este individuala, a fiecarui membru in parte.
Ca de obicei, Macovei ştie de corupţi mult înainte ca ceva să se întîmple oficial. Elena Udrea are o reacţie care mi-a amintit de Ericsson-ul suedez în cazul şpăgii pentru politicieni: poate om fi fost corupţi, dar noi n-am ştiu nimic şi l-am şi dat în judecată pe fostul angajat din România; dar banii i-am luat. Elena Udrea spune că Trăşculescu ar fi vîndut contracte grase cu de la el putere. Contractul pentru Buzău-Focşani s-o fi dat singur.
Alin Trăşculescu trăieşte de fapt o situaţie clasică în grupurile de influenţe. În momente de cumpănă, de restrişte, renunţăm la tot ce e sub noi, ăia mari. Aruncăm balastul şi înce
