Eu știu? Să-i critic sau să-i felicit pe organizatorii „Temps D Images” (Cluj, ediția a V-a)? Pentru că la spectacolele din acest an au ajuns spectatorii să stea pe jos ori chiar să rămână pe afară pentru că nu și-au rezervat bilete din vreme. Cel puțin la spectacolele la care am ajuns până acum (”Refuz să cresc. Dacă puteți face o mică donație”, Vera Ioan, RO/ ”Preoteasa”, Kretakor, HU/ ”Kaiju”, Shonen, FR). Să mă bucur că am ajuns să văd și asta – coadă ”în serie” la spectacolele independente – sau să mă irit și să mă enervez că, într-un oraș a cărui administrație se afișează pe toate gardurile cu pretențiile de ”capitală culturală europeană”, se pune problema să nu mai existe și o ediție a VI-a a festivalului? Supărare îndreptată și către așa-zișii ”oameni de afaceri” locali, care visează la boom-ul din propriile buzunare pe care l-ar putea genera statutul atât de des menționat, dar care nu se îndură să investească niscaiva bănuți pentru a ajuta la dobândirea acestui statut.

E drept, ”Temps D Images” nu e una dintre acele manifestări prilejuitoare de sindrofii cu gulere apretate, la care să ții discursuri popmpoase, să zâmbești frumos și să contabilizezi voturi. Dimpotrivă, iar acest lucru a fost asumat în mod expres de către organizatori (Colectiv A), e un eveniment care însumează spectacole și dezbateri ce își propun nu doar să performeze artistic, ci să-și și provoace publicul, să-și pună întrebări, să caute singuri răspunsuri. Mai concret, să gândească. Brrrr! Ce politicieni și afaceriști și-ar dori să susțină așa ceva?, mă (și vă) întreb. Îmi permit să vă ofer propriul răspuns: unii inteligenți. Desigur, dacă mai avem așa ceva prin urbe.

Dar asupra acestor aspecte voi mai reveni după ce se va încheia festivalul. Acum, un pic și despre spectacole (termenul e oarecum impropriu – pentru că nu e vorba de ”spectaculozitatea” cu care ne-a obișnuit ma