S-a metamorfozat Ponta, devenind un democrat autentic, conştient de greşelile făcute şi, pe cale de consecinţă, de pericolul pe care îl reprezintă Voiculescu şi Antonescu pentru România şi poziţia ei în Europa?

O idee perfidă se insinuează, în co­men­tarii sau discuţii: „the good guy“ Ponta se luptă, deocamdată pe muteşte şi prin sfo­rării, cu tripleta nefastă Voi­­culescu-An­to­nescu-Drag­nea, de care are de gând să se debaraseze după alegeri, într-un fel sau altul. Pe ce se bazează acest scenariu? În primul rând, se pleacă de la cons­tatarea că Victor Ponta a de­venit mult mai reticent în atacarea ins­ti­tuţiilor-che­ie apreciate şi susţinute de Comisia Europeană, can­­ce­larii europene şi Statele Unite, lăsându-l pe prietenul său An­to­nes­cu să evolueze la liber în spurcarea aces­tora. În al doilea rând, de la începutul de dialog cu pre­şe­dintele, care ar creiona o posibilă viitoare coabitare, cerută insistent de mediul de afaceri şi cancelarii. Şi, în al treilea rând, pe diferite informaţii, in­clu­siv din PSD, ca­re spun că una dintre con­diţiile acceptării lui Ponta ca partener de dialog al Occi­den­tului este îndepărtarea de la putere a cu­plu­lui Voiculescu-An­to­nes­cu, văzut ca „ră­ul cel mai mare“ în com­binaţia numită USL.

Scenariul are însă logică doar din perspectiva celor care au considerat că în vară a avut loc o tentativă de puci, că separaţia pu­te­rilor în stat este în continuare pusă în discuţie, şi nu din perspectiva a USL şi a elec­to­ratului său, care deplâng că s-a um­blat cu mănuşi şi că guvernul a avut com­por­ta­ment de „slugă“ a marilor puteri. Are lo­gică doar plecând de la premisa că Victor Ponta a înţeles şi el aceste lucruri, fie sub presiunea externă, fie în urma unei re­velaţii şi, deci, este de bună credinţă. Să fie, oare, aşa? S-a metamorfozat Ponta, de­venind un democrat autentic, conştient de greşelile făcute