„Titlul „Băiatul Albastru”(The Blue Boy) se referă la o poveste cu fantome pe care ne-o spuneam pe când copilăream în suburbia Artane a Dublinului. În Artane era amplasată cea mai mare Școală Industrială din Irlanda, administrată de Biserica Catolică, acolo, de asemenea, copiii erau adăpostiți și educați. „Băiatul albastru” este povestea unui copil care a murit în Școala Industrială din Artane și a cărui fantomă bântuie împrejurimile. Vorbind cu oamenii din Artane am aflat că versiunile sau amintirile poveștii erau diferite în ceea ce privește cine era Băiatul Albastru. Aceste amintiri diferite ale aceleași povești, împreună cu conexiunile ei cu Școala Industrială Artane, au fost punctul de pornire al creării spectacolului”, afirmă Gary Keegan, Co-Artistic Director al Brokentalkers.

„The Blue Boy” prezintă povestea Școlii Industriale Artane, administrată de Biserica Catolică, din perspectiva unui raport ministerial în care fuseseră dezvăluite tratamentele inumane la care au fost supuși copiii orfani îngrijiți și educați în această școală și în general în sistemul școlilor de acest gen al Bisericii Catolice. Subiectul este abordat cu mijloacele teatrului documentar, însă reprezentația regizată de Feidlim Cannon şi Gary Keegan apelează și la mijloacele teatrului dans. Totul devine emoționant și credibil, sau capătă premizele de a fi, încă din deschiderea spectacolului. Gary Keegan traversează avanscena pentru a se așeza în capătul opus la „pupitru de comandă” și lângă o tobă, dar până să ajungă acolo… Se oprește la mijloc și se adresează publicului, bună, sunt unul dintre regizorii spectacolului și când eram mic obișnuiam să mă joc cu metrul acesta… Introduce elementul biografic, apoi autenticitatea reprezentației ce va urma e pre-garantată prin vărsarea în contul publicului a poveștii ludic-emoționante și cu skepsis a metrului, care în jocul copilului capătă o s