Iarna încă nu s-a instalat cu adevărat pe plaiurile noastre, dar vrajba este în toi. Cel puţin, vrajba lor! A politicienilor noştri! Nici un soare, nici un vlăstar al vreunei mari familii, nu i-ar putea pune capăt. După cum, fie vorba între noi, nici vlăstarul de York nu i-a putut pune capăt celei despre care ne povesteşte Shakespeare, în drama sa. A deschis în schimb ceva: traiectoria monstruoasă a lui Richard al III-lea spre puterea coroanei, clădită pe cadavrele competitorilor, pe sîngele nevinovat al celor de un sînge, fie ei şi nevinovaţi copii, pe înşelăciune şi trădare. Un tablou nu tocmai vesel, dar nu ştiu să fie prea mulţi cei care au cercetat îndeaproape politica şi au găsit-o, astăzi, ori peste veacuri, alfel decît murdară pe dinlăuntru şi dată din belşug cu sclipici, pe dinafară.

Nici n-a început bine campania noastră electorală, că ne-au şi inundat deversările de ură, ignomie, vulgaritate, scandal, care însoţesc loviturile pe la spate, "asasinatele" mediatico-politice la care pretendenţii voturilor noastre se dedau, cu aparenţa celei mai naturale normalităţi şi cu îndemînarea, autentică, a celei mai desăvîrşite "profesionalităţi", pe care numai practica îndelungată şi asiduă o poate atinge. Pe bună dreptate, cetăţeanul este îndreptăţit să pună la îndoială criteriile pe care politica şi oamenii ei ni le propun pentru a fundamenta alegerea, la urne.

De programe, nici nu poate fi vorba! Ele nu sunt decît însăilări de vorbe, adunate între coperţi frumos colorate. Cu experienţa celor două decenii de minciuni electorale, alegătorul sălăşuitor al României nu are cum să arunce măcar vreo privire spre aceste alcătuiri inutile. Cine ar mai putea crede că vreun partid are capacitatea să analizeze onest şi profesionist situaţia României, să prefigureze un viitor credibil, să inventeze soluţii care să transforme acest viitor din posibil în real şi să pu