Aproape un sfert din programul electoral al USL (Uniunea aflată în cea mai bună poziţie în sondaje) este o critică la adresa fostei guvernări a PDL şi a preşedintelui Traian Băsescu.
De cealaltă parte, când toate instituţiile reduc prognozele de creştere economică, ARD (Alianţa România Dreaptă sub care candidează împreună PDL, PNŢCD şi Forţa Civică) vede, în 2013, o creştere economică de 3,6% (evident dacă ajunge la guvernare şi-şi pune în practică programul).
Cât de realiste sunt programele, cât de fundamentate ţintele şi câtă încredere mai poţi avea în promisiunile şi calculele partidelor? Nu sunt cumva ele însele o temelie falsă pe care orice încercare de a construi va ajunge ruină?
În urmă cu patru ani, în toamna lui 2008, înaintea alegerilor legislative, ZF a organizat un seminar la care a pus faţă în faţă oamenii din business şi bancherii cu politicienii. Ministrul finanţelor era, la acea vreme, Varujan Vosganian (PNL), prezent la acel seminar.
Semnele crizei începuseră să-şi facă apariţia, veniturile statului scădeau, dar nu şi cheltuielile. Ministrul finanţelor era oprimist în legătură cu dimensiunea crizei - de altminteri, multă lume nu a anticipat furia cu care ea va lovi România.
Ceea ce se "ajusta" în octombrie 2008 era prognoza de creştere pentru 2009 şi nu era luată în calcul o creştere negativă. Nimic, sau aproape nimic din ce propuneau partidele atunci nu s-a mai potrivit cu realitatea. Pensia minimă garantată în plată, o promisiune făcută de PDL şi pusă în practică, a fost una dintre măsurile care au "contribuit", mai apoi, la tăierea salariilor, în 2010 pentru că a apăsat asupra cheltuielilor statului. Cât de aproape sau cât de departe sunt partidele de o repetare a greşelilor acum că se înghesiue din nouă să promită scăderi de taxe şi impozite? Pe ce se bazează PDL când vede o creştere de 3,6% a economiei, cân
