Revista Capital a ajuns la ediţia cu numărul 1.000, după aproape 20 de ani în care a fost martor şi contributor la crearea economiei de piaţă în România.

În anii ‘90, Ambasada Austriei anunţa conducerea Capital că vrea să cumpere toate paginile cu studii de piaţă realizate până atunci de revistă pentru a le prezenta, ca documentare, investitorilor interesaţi de România. Informaţii detaliate despre obiceiurile de consum ale românilor, furnizate acum de numeroase firme specializate apărute între timp, nu puteau fi găsite în anii de început ai capitalismului decât în Capital.

Revista a fost pionier şi în multe alte domenii, aducând pentru prima dată în România un model de presă occidentală, care a contribuit la informarea şi educarea economică a publicului în perioada tulbure a primilor ani de capitalism. Capital scria despre mecanismele burselor dezvoltate când piaţa de capital nu era asociată de mulţi români decât cu cuponiada, vorbea de eliminarea vizelor când puţini aveau paşaport, aducea informaţii despre investiţiile străine când în stradă se striga „Nu ne vindem ţara!“ şi îşi punea întrebarea dacă poate folosi în titlu cuvântul „e-mail“, când puţini auziseră în ţară de existenţa unei ciudăţenii numite internet. Pentru dezvăluiri legate de situaţia putredă a Băncii Columna sau despre spectrul falimentului ce plana asupra Băncii Turco-Române, revista era acuzată că destabilizează sistemul financiar-bancar.

Grupul elveţian de presă Ringier a fost cel care a lansat, în decembrie 1992, revista Capital. Publicaţia săptămânală avea să devină rapid lider de piaţă, poziţie în care se menţine şi astăzi. Încă de la început, Capital a fost „alt¬fel“ decât restul presei, atât prin abordarea temelor economice de interes, cât şi prin lansarea unor produse editoriale inovatoare: colecţii speciale de suplimente şi topuri, dintre care cel mai cunoscut rămâne