Trei copii din satul vasluian Toporăşti au rămas fără părinţi, după ce tatăl a omorât-o în bătaie pe mamă. O banalitate în tabloul de ev mediu al unei Românii dominate de izolare, analfabetism şi furie extremă.
Toporăşti. Un sat sărac din estul României. Localitatea nu are nici măcar indicator la intrare. Casele înghesuite şi dărăpănate sunt răspândite pe coline şi legate între ele de uliţe desfundate. O linişte deprimantă apasă dinspre săteni. Nu sunt mai mult de 800, iar conceptul de loc de muncă le este străin. Pentru mulţi, copiii reprezintă o meserie în sine, iar indemnizaţia de creştere adusă de poştaş este singura ocazie din lună când pipăie bani de hârtie. Puţini. Cel mult 200 de lei pentru un copil de până la doi ani. În rest, se munceşte prin vecini, pentru mâncare şi băutură. O parte preferă un pahar de rachiu în plus în dauna unui castron de ciorbă.
„Este ca în ghetou. Cine se naşte acolo, are şanse mici să moară în altă parte. Copiii merg la şcoală maximum până în clasa a VIII-a. Nu mai ajung la liceu. Îşi caută o femeie şi trăiesc ca să nu moară. Abia îi interesează ce pun pe masă a doua zi", spune Bogdan, un angajat de la Protecţia Copilului umblat prin toate noroaiele Vasluiului.
Aici s-au născut Mihai şi Mihaela. Acum opt ani, a luat-o acasă la el şi, la scurt timp, s-a născut Ionuţ. Apoi au mai adus pe lume două fete: pe Andreea-Vasilica şi pe Măriuţa-Petronela. În rest, nimic notabil în existenţa lor. Doar că au ajuns subiect de ştire în presa din România. Sătenii taciturni spun că cei doi lăsau copiii acasă şi mergeau la băut prin sat. De certat, se certau acasă, în faţă celor mici. Permanent. De fiecare dată, el o bătea crâncen. Aveau casă sus pe deal, fără curent electric şi fără vecini curioşi. Acum casa are lacăt pe uşă. Mihai e la puşcărie, iar Mihaela e moartă. N-a mai supravieţuit ultimei bătăi. A fost găsită de medicii de
