Sunt indignat de mijloacele prin care unii candidaţi încearcă să obţină voturi de la gorjeni. De altfel, acesta este şi motivul care m-a determinat să-i adresez respectiva scrisoare domnului Dan Diaconescu:

Domnule candidat, cu tot respectul cu care sunt obligat să-i tratez pe toţi politicienii, mă adresez şi domniei voastre. Puteţi să ne minţiţi, pentru că toţi ne mint. Puteţi să ne promiteţi, fiindcă toţi ne promit. Puteţi face orice, însă un singur lucru vă rog, vă implor: nu ne mai umiliţi! Dacă veţi înţelege această rugăminte, vă asigur de toată consideraţia mea. Am urmărit emisiunea dumneavoastră în care aţi prezentat două reportaje care m-au revoltat. Este inuman, este degradant, este primitiv să vulgarizezi, să batjocoreşti sărăcia unor oameni şi suferinţa cruntă, absolută, a altor oameni, doar pentru un pumn de voturi. Timp de douăzeci de minute aţi povestit cum aţi reuşit dumneavoastră să salvaţi de la foamete, cu două pachete de biscuiţi, o familie compusă din mamă şi două fiice. Iniţial, am crezut că e o metaforă, că faceţi o glumă, însă urmărindu-vă cu atenţie şi văzând cu câtă convingere spuneaţi pe un post public de televiziune că aceste persoane s-au hrănit, timp de trei zile, doar cu cele două pachete de biscuiţi pe care le-aţi oferit, astfel salvându-i de la o moarte cruntă, prin înfometare, am rămas perplexat. Doar într-un singur caz ceea ce spuneţi ar fi adevărat, şi anume dacă şi numai dacă dumneavoastră aţi fi în realitate Mântuitorul. Numai aşa ar avea logică şi credibilitate o asemenea poveste. Că vă ridiculizaţi, în definitiv e treaba dumneavoastră. S-ar putea ca la un moment dat chiar să spuneţi un adevăr, însă după asemenea gogoşi puturoase nu ştiu cine v-ar mai putea crede. Dar consider că este de neacceptat să exploataţi asemenea oameni săraci, unii chiar cu probleme psihice; nimic nu justifică, nici măcar obţinerea unor voturi