TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

Un guvern de "lăsata secului"...

Există, e adevărat, şi o obsesie postrevoluţionară a raportării evenimentelor contemporane la semnificaţiile calendarului ortodox, dar există şi o potriveală ce nu poate scăpa observatorului. De la acel legendar „De Crăciun ne-am luat porţia de libertate" la „Duminica Orbului" a alegerilor din 20 mai 1990 s-au brodat multe speculaţii pe marginea contextului mai ales negativ pus în evidenţă de sărbătorile tradiţionale.

Nu mai puţin spectaculoasă este această comunicare a configuraţiei noului cabinet într-o vineri, zi de „13" şi în pragul „lăsatei secului". Ideea „postului mare dc Crăciun" nu se putea să nu rezoneze în imaginaţia tuturor celor care văd cum situaţia lor — în special cea alimentară — se înrăutăţeşte de la o zi la alta. Care văd că liberalizarea brutală a preţurilor n-a avut nici pe departe efectul de a umple rafturile magazinelor şi că produsele de bază, de mai proastă calitate şi mult mai scumpe sînt la fel de dificil de procurat. Cabinetul Văcăroiu se află, din acest punct de vedere, în cea mai proastă poziţie. Dacă dl. Roman a moştenit măcar rezervele valutare strînse de răposatul în maniera cunoscută, din care a dat mînă liberă întreprinzătorilor să importe tot ce le-a trecut prin cap şi dacă dl. Stolojan, mult mai puţin larg la pungă a fost nevoit să utilizeze creditele date cu zgîrcenie de străinătate, cu preţul unei consistente datorii externe, la această oră, dl. Văcăroiu n-ar mai avea acum, la dispoziţie, decît... praful de pe toba Reformei cu care predecesorii săi ne-au asurzit, vorbindu-ne despre un vechi mecanism economic care trebuie distrus şi despre o permanentă racordare a preţurilor (nu şi a veniturilor) la cursul dolarului. Într-un context politic dificil, în care partidele din „opoziţie" nu manifestă nici cea mai vagă dorinţă de a accede (acum) la putere,