Unde se duc vedetele când se duc? Cum e posibil ca o persoană adulată azi de milioane de oameni mâine să fie un ilustru anonim? Ce trebuie să se-ntâmple ca un VIP să dispară din centrul atenţiei, ca într-o magie semnată David Copperfield sau, mai nou, Dynamo?
Spaţiul public este ca o piaţă: se intră şi se iese prin multe locuri, iar în mijloc e agitaţie mare. Prezenţa în acest spaţiu poate dura ani, luni, zile sau chiar numai ore. Tot la fel ca într-o piaţă, unii mai ies, mai intră pe altă parte, mai ies din nou. De obicei, la reintrări nu prea mai ajungi în centru, stai mai pe margine.
Nu puţine au fost, în România postdecembristă, apariţiile meteorice în spaţiul public, însoţite de artificii şi încheiate cu recăderi în anonimat. Destule au fost însă şi prezenţele îndelungate, consistente, care păreau definitive, dar s-au terminat cu dispariţii surprinzătoare. Oameni care – în diverse domenii – erau extrem de promiţători, au fost promovaţi pe măsură (iar uneori cu asupra de măsură), ai fi putut jura că nu vor părăsi scena decât pe cale biologică, dar au ieşit cu totul din atenţie, în plină putere creatoare.
Există, fireşte, domenii în care acest lucru e inevitabil. În primul rând sportul, deşi teoretic nimic nu împiedică un mare sportiv să devină un foarte bun antrenor, arbitru sau preşedinte de club . În alte zone de activitate, însă, eclipsarea e mult mai puţin aşteptată şi, în unele cazuri, aproape de necrezut.
În cele ce urmează, vă propun o radiografie a unora dintre cele mai mari căderi ale ultimilor 23 de ani, cu precizarea că intenţia nu este de a-i face de ruşine pe protagoniştii lor (sentimentul meu este mai degrabă acela de empatie), ci doar de a încerca să înţelegem ce şi cum te poate duce de la luminile rampei în subsolul teatrului.
Cazul cel mai şocant mi se pare cel al lui Petre Roman. Ridicat (ca şi colegii săi din Decembrie