Nu cred ca un tip pragmatic, decis nu doar sa ramana in functie, ci sa faca jocurile pana in 2014, arunca vorbe ca sa apara la televizor, luand fata condamnarilor din fotbal. Ce a urmarit Traian Basescu, la prima sa vorbire serioasa, dupa suspendare?

In primul rand, a raspuns asteptarilor PDL, care s-a deprins de ani buni sa existe numai prin interventiile de la Cotroceni. Nu atat prin prisma voturilor e important Traian Basescu, care se afla sub cota obtinuta de partid la locale. Insa votantii PDL nu aveau o miza: sa mergi la vot ca sa-l aduci pe X sau Y in Parlament? Dar de ce? Pentru prima data din 2000, incoace, alegerile nu mai au necunoscute. Orice partid dadea sustinatorilor o cat de mica mica speranta: poate iese de-o alianta, poate se lipesc ai nostri la guvernare. De asta a si disparut PRM, dupa ce a devenit limpede ca nimeni nu-l vrea alaturi si nu sunt sanse sa mai ajunga vreodata in guvern. Iesirea lui Traian Basescu vine sa reconfirme pozitia sa de luptator, deci sa sustina scenariile lazaroidiene potrivit carora seful va combina, dupa 9 decembrie, cum numai el stie, astfel incat sa readuca PDL la Palatul Victoria.

Oamenii lui Traian Basescu din institutiile de forta aveau nevoie de un semnal, de o incurajare. Le-a dat. In plus, a transmis un semnal si sustinatorilor sai din afara (vedeti ce fac pucistii la CCR, CSM, ETC) pe care spera sa-i aiba alaturi in caz de Doamne fereste…chestia cu nu mi-e frica, mai bine n-o spunea, abia ca a atras atentia, a doua oara.

Personal, Traian Basescu a dorit sa se puna la adapost de eventuale critici, dupa aparitia raportului MCV, aruncand vina, de pe acum, pe adversari.

In fine, a facut un mare serviciu si adversarilor. Poate a vrut, poate i-a scapat. Cert este ca reusit sa-i jigneasca, din nou, pe alegatorii care au iesit la referendum, oferind un nesperat bonus electoral USL. Ramasi fara