Secretul oricărei meserii are în spate pasiunea cu care o faci, menită să-ţi asigure curajul de a înfrunta toate greutăţile pe care prezentul, sub diverse forme, le asigură din plin. Unul din exponenţii acestei pasiuni este şi Mihai Grama, originar din localitatea Căcuci, care a găsit în apicultură nu doar un hobby, dar şi un mod de viaţă care să-i asigure un trai decent, lipsit de compromisuri şi înjosiri.

Liceul Apicol din Bucureşti

Pentru Mihai Grama pasiunea pentru creşterea albinelor a moştenit-o de la bunicii din partea ambilor părinţi, pasiune care odată înstalată nu l-a mai părăsit până în prezent, unul care îi surâde, în prezent, deţinând 250 de familii de albine, 100 la Căcuci şi 150 la Gilău, judeţul Cluj, loc care i-a devenit casă în ultimii ani.

„Pur şi simplu, întâmplător, am văzut într-o revistă o poză cu Liceul Apicol din Bucureşti de la Băneasa. Se întâmpla prin 1986, eram atunci în clasa a VII-a. În următorul an am pus mâna pe telefon şi am sunat la acest liceu şi am afalt că acolo pentru judeţul Mureş este rezervat un singur loc. La acest liceu am avut ocazia să învăţ această meserie de apicultor. Una e să înveţi teorie până la mama ei şi alta e să faci practică în stupina de selecţie a Institutului de Cercetare, apoi la Combinatul Apicol, unde în ziua de azi păstrez legătura cu toţi cei de acolo, cu toată lumea bună din apicultură”, a precizat Mihai Grama.

Ajutor de stupar la Batoş şi experienţa italiană

După absolvirea liceului, Mihai îşi continuă munca de explorare a tainelor apiculturii ca ajutor de stupar la IAS Batoş. După ce fostele IAS-uri au dispărut, s-a ivit oportunitatea de lua contact cu Europa, cu domeniul apicol, destinaţia fiind nordul Italiei. „Era un italian din Regiunea Piemonte vroia să facă nişte cercetări, o selecţie, o linie genetică să ajungă la albinele care sunt rezistente la tot felul de boli