De mai mult timp circula în lumea românească, redusă de presă la tejgheaua politică, zvonul potrivit căruia Traian Băsescu va ieşi în public după două luni de tăcere autoimpusă, pentru a se pronunţa asupra întîmplărilor – mari sau mici - din România intrată sub zodia regimului USL, de evidentă Restauraţie FSN-istă. Sursa: EVZ

După opinia mea, cel mai bun moment pentru a dovedi că suspendarea şi, mai ales Referendumul, nu l-au golit de personalitate, putea fi pentru Traian Băsescu împlinirea a şase luni de cînd a semnat decretul de desemnare a lui Victor Ponta ca premier.

Contrar trăncănelilor de la organele de luptă ale USL – Antena 3 şi România Tv –, desemnarea premierului rămîne una dintre prerogativele constituţionale care justifică tărăboiul alegerii preşedintelui de către popor şi nu de către parlament.

Prin urmare, desemnarea lui Victor Ponta a fost actul prin care Traian Băsescu şi-a asumat din start atît împlinirile, cît şi dezastrele guvernării USL.

27 octombrie 2012 ar fi fost ziua în care Traian Băsescu putea ieşi în faţa naţiunii pentru a face, odată cu bilanţul guvernării USL, şi bilanţul propriei decizii de a-l desemna pe Victor Ponta drept premier.

27 octombrie a trecut fără ca Traian Băsescu să spună vreo virgulă de la Cotroceni.

Eram convins că pînă la urmă au învins cei care credeau – ca şi mine de altfel- că pînă la scrutinul din 9 decembrie 2012, care poate aduce limpezirea decisivă pe scena noastră politică, o intervenţie publică a lui Traian Băsescu în chestiuni de politică internă nu-şi are rostul.

Evident – socoteam- dacă nu cumva viaţa, producătoare de neprevăzut în proporţie de masă, nu va aduce în faţa poporului român un moment de destin, unul dintre acele momente care fac ca privirile unui întreg popor să se îndrepte, neliniştite, către cel din fruntea ţării.

Ca să fim în ton cu fătucele şi gug