ANAT propune Ministerului Finanţelor tipărirea bacşişului pe nota de plată din restaurante, iniţiativă agreată de o parte dintre proprietarii localurilor, care cred că vor avea un control mai bun asupra veniturile restaurantului, şi respinsă de alţii, pe motiv că se va încărca factura clientului. Asta înseamnă că scot la alb şi bacşişul chelnerului, care astfel va fi declarat şi fiscalizat.

Se presupune că restaurantele îşi vor stabili nivelul “atenţiei” plătite chelnerilor, care trebuie să fie undeva peste 10%, şi astfel statul va colecta mai multe taxe şi impozite. Astfel, multe restaurante vor renunţa să mai plătească la negru chelnerii. Ţinând la negru bacşişul, această poveste nu ajută nimănui. În mai multe ţări, printre care şi Statele Unite ale Americii, bacşişul în restaurante este legalizat şi fiscalizat.

O părere contrară o au unii reprezentanţi ai restaurantelor, care cred că o asemenea măsură ar avea consecinţe negative asupra consumului, pentru că se încarcă nota de plată a clientului. Ei consideră că este neplăcut pentru client să-l obligi să lase ceva în plus şi că nu toţi clienţii lasă bacşiş.

Însă, ei cred că o astfel de reglementare ar avea un efect pozitiv asupra salariilor angajaţilor, care ar urma să crească. În acest mod ar avea o încasare cu 10% mai mare, care ar fi dată direct în salarii, deci costurile angajatorului cu salariile devin mai mici.

Este bacşişul un drept sau o recompensă? Mă îndoiesc că oferirea unei compensaţii suplimentare pentru chelneri reprezintă o ilegalitate. «Legalizând» bacşişul, riscăm să dăm un semnal greşit că acesta este un drept, şi nu o recompensă, care nu este garantată nici măcar de oferirea unui serviciu excepţional. În cultura multor turişti străini care vizitează România, bacşişul nu este o noţiune comună şi nici respectată.

În SUA şi Canada oferirea unei compensaţii sup