Văzut ca o speranță pentru România, cel mai mare laser din lume, care se va construi la Măgurele, trebuie să se lupte cu gropile, lipsa locurilor de cazare și cu ignoranța cetățenilor.
Pentru a ajunge în viitorul rai al tehnologiei mondiale, proiectul laserului ELI-NP de la Măgurele, drumul este greu, iar dacă un cercetător s-ar aventura să stea în București și să folosească transportul public, ar descoperi o lume în care bosonul Higgs se pierde între particulele de praf din microbuzele particulare. Infrastructura nu este la nivelul aspirațiilor, dar până în 2014 multe se pot schimba.
Drumul în căutarea noului El Dorado românesc pornește la capătul tramvaiului 41, în zona cartierului Ghencea. Într-o parcare haotică, fără niciun însemn clar, tronează vreo 8 microbuze de 15 persoane fiecare. Ne urcăm în primul care pleacă. Știți mirosul acela de motorină care s-a scurs peste tot?
Scaunele sunt jegoase, totul vibrează și nici măcar nu am pornit laserul. Până la Măgurele, trecem prin aglomerația șoselei Antiaeriană, iar drumul care aparține sectorului 5 este plin de gropi și praf. Trecem pe lângă căruțe pline de fier vechi, palate de romi și ajungem la indicatorul de beton care ne primește în Măgurele. Până ajunge la visul carierei, un cercetător ar trebui să stea în același maxi taxi cu o mulțime de plase de rafie, un șofer care fumează în interior și o mulțime de studenți care se îndreaptă către Facultatea de Fizică din localitate.
Cine-i ELI?
Pentru locuitorii din oraș, proiectul ELI-NP este șansa de a se lucra la infrastructura orașului: șosele mai bune, un oraș mai frumos. Viziunea este diferită, în funcție de cunoștințe, dar și de nevoi și de așteptări. Cei mai mulți dintre cei pe care i-am intervievat în oraș aflaseră de la televizor că „o să se construiască ceva" pe platforma reactorului de la Măgurele.
Toți speră că vor veni ba
